Legea Privatizării

LEGEA PRIVATIZĂRII PE ÎNȚELESUL TUTUROR

IONESCU ACŢIONAR

Pentru funcţionarea unei economii de piaţă o lege a privatizării are importanța Constituţiei pentru instaurarea democraţiei, Proiectul de lege a privatizării înaintat de guvern parlamentului — într-un moment de mare tensiune în țară — ridică multiple propleme. Înainte de a le comenta, este înșă util de a prezenta proiectul pe înțelesul tuturor, căci în forma sa deosebit de „tehnică“, este greu accesibil nespecialiştilor şi aceștia trebuie să știe exact Ia ce să se aştepte concret dacă proiectul va deveni lege.

"Un proiect pentru computerele Occidentului

Propunînd spre aprobare parlamentului proJectul legii privatizării în forma existentă, gu- “vernul a avut probabil în vedere posibilele consecințe, dar la un anumit lucru s-ar părea că nu s-a gindit. Privatizarea, bazată parțial pe un transfer gratuit de proprietate de la stat către cetăţenii țării, s-ar putea realiza strict operaţional în formula propusă într-o societate computerizată, dar cu totul indoielnic în România, aflată, din ăcest punct de vedere, nu la sfirşitul secolului XX, ci Ia sfiritul secolului XIX. 16—17 milioane persoane ar wma să primească certificate de proprietate de la o instituţie şi să fie înregistrați ca acționari Ja alte cinci instituții concomitent ; deci, una peste alta, doar într-o fază inițială peste 100 milioane înregistrări 1 Cine va face aceste înregistrări cât timp vor dura și ce personal va fi necesar pentru a ţine evidența certificatelor respective ? Fără un sistem computerizat naţional va fi practie imposibil! Fiecare certificat de proprietate ar urma, în principiu, să aducă, Ja sfirşitul anului, un anumit tîștig, iar fiecare cetăţean major al ţării va deține mai multe certificate, înregistrate de altfel în cinci ocuri distincte. Cum se vor încasa aceste, cistiguri (numite financiar dividende)? Vom face noi cei 16—17 milioane cîte cinci cozi fiecare pentru a ne încasa probabil cîteva sute de iei în total sati se vor deschide 16—17 milioane de conturi personale în care să se execute automat transferurile ?

Sperind că experții occidentali care au avizat sau chiar conceput proiectul legii privatizării ne Vor şi înzestra cu computerele care să ne scoată din încurcătură, să trecem la fondul problemei.

„Mica“ privatizare urmează să finanţeze „marea“ privatizare

DIN NR Multe: vor trebui să. se întîmple pină cînd Ion Bonesocu, să zicem, va intra în posesia așa-numitelor certificate de proprietate la care are dreptul potrivit legii, ca cetăţean -român rezident în țară şi în vîrstă de peste 18 ani. La 30 de zile după ce legea va fi votată, o Comisie Guvernamentală — înventariind toate societăţile comerciale constituite potrivit legii 15/1990, adică toate societăţile cu capital de stat, exceptînd regiile autonome (care “vor rămîne cu capital integral de stat) — va stabili o listă cu unele dintre acestea sau cu anumite mnităţi separate ale unora din ele care să fie destimate privatizării directe prin vînzare-cumpărare. Este vorba de așa-numita „mica privatizarei.

Pe Ion Ionescu, om de rind, mica privatizare nu îi va putea interesa aproape deloc. Căci nu va avea bani pentru a cumpăra aceste societăți sau uni tăți ce pot funcţiona independent. Cumpărători vor fi mai vechii sau mai noii îmbogăţiţi. Admiţind, însă, că Ion fonescu este salariatul uneia din aceste societăţi sau unităţi și că, împreună eu colegi? = punînd cum se spune mină de la mînă — se “va încumeta el însuşi să participe la cumpărare, trebuie să ştie că asociația de salariați constittiită în acest scop nu va avea prioritate decit dacă, la licitație, va oferi condiţii cel puţin similare altor solicitanţi. Pentru că statul dorește să obțină ct nai mulţi bani de pe urma micii privatizări, de aceca fiind de presupus și că societăţile şi unităţile scoase la licitaţie în cadrul acţiunii respective vor fi de dimensiuni mai reduse și orleusa renta» bile şi en perspective, pentru a fi vandabile,

Într-un fel însă, Ion Ionescu este totuşi indirect înteresat ca acestea să se vindă, întrucit pe fondurile obținute se mizează de fapt pentru a se finanța întregul mecanism complex prin care ion

alături de ceilalți 16—17 milioane de compatrioți ai săi, va deveni acţionar. în mod gratuit. Sumele dobindite din vinzările în cadrul micii privatizări vor fi împărțite astfel : 70%, pentru constituirea unei anume instituții, organizată pe principiul unei societăți pe acţiuni şi numită Fondul Proprietății de Stat (FPS) ; 30% pentru constituirea altor cinci instituţii separate, dar cu funcţii similare, organizate pe principiul societăţilor pe acțiuni şi numite Fonduri ale Proprietății Private (PPP). Odată înfiinţate, FPS şi cele cinci PPP vor deveni acţionarii tuturor societăţilor comerciale care nu se privatizează inițial prin vînzări directe. Din acest moment, Statul, ca instituţie, se va dezangaja din calitatea de proprietar în cazul societăților comereiale proprietate de stat, păstrînd această calitate doar în regiile autonome. În raporturile cu societăţile comerciale, statul va interveni doar ca agent legislativ şi colector de impozite şi taxe vamale, Calitatea de proprietar pentru societăţile comerciale va fi preluată în proporţie de 70%, de FPS, care, ca acţionar, va trebui să trăiască pe picioarele proprii, neavind deci legături cu bugetul statului nici pe relaţia de cheltuieli și nici pe relaţia de venituri,

FPS — 70%, FPP — 30%

Celelalte 30 procente din capitalul social al s0+ cietăţilor comerciale vor fi preluate de cele cinci YPP. În acest sens, societăţile în cauză vor transmite către Agenţia Naţionată de Privatizare un titlu de valoare egal cu 309, din capitalul cu car6 s-au înscris, iar aceasta va repartiza valoarea respectivă, pe cît posibil mai epal, către cele cinci FPP. Distribuirea se va face în baza listelor stabiite de Comisia Guvernamentală anterior mențioă care, potrivit legii, trebuie să aibe grijă ca nă acţionar la un grup relativ comerciale. (fi prinzând societăţi din activităţi zind atit societăţi rentabile cît şi nerentabile). Apoi fiecare FPP va emite un număr de ce cate de proprietate în conformitate cu cele 20 pro-

i s-au repartizat şi la care este a catele de proprietate vor fi fiecare în valoare nominală de 5 000 lei. întrucît FPP pot obține performanţe financiare diferențiate — în funcţie de fapt de rezultatele economice ale societăţilor merciale la care sînt acţionare — fiecare cetă= țean român îndrituit să dobîndească certificate de proprietate va deveni acţionar în părți egale la toate cele cinci FPP, peniru asigurarea unui_tratament echitabil. Concret. Agenţia Naţională de Privatizare va repartiza fiecărui cetățean român major un număr — deocamdată neprecizat — de certificate de proprietate, prin care acesta se va constitui acţionar la toate cele cinci PPP. Va începe asa-numita „mare privatizarei!, ce se va. desi şura parțial printr-un transfer gratuit de propr tate (în proporție de 30%), iar testul ulterior prin vînzare-cumpărare,

Ce vom face cu certificatele de proprietate ?

Tată momentul în care Ton Ionescu va primi un număr de certificate de proprietate. Deocamdată nu se ştie cite, pentru că nu sînt cunoscute sociee tăţile comerciale ce vor face obiectul așa-numitei mari privatizări şi, deci, nu este clar care va fi cuantumul celor 30 de procente din capitalul lor social și nici cît anume va zeveni pentru fiecare cetățean major al ţării. Pentru Ion Ionescu deţiperea unui anumit număr de certificate nu va reprezenta absolut nimic timp de un an. După un an, însă, titlurile de valoare respective, devin negociabile, cu alte cuvinte Ion Ionescu le va putea înstrăina unui eventual doritor. Din formulările legii nu reiese exact cum ar urma să se poată face înstrăinarea. O modalitate ar fi licitaţia publică, iar alta negocierea directă, dar în ambele cazuri nu este clar dacă on Ionescu ar urma să obţină în schimb bani propriu-zist sau donr acțiuni, ale unor societăţi comerciale. Cit priveşte trans formarea certificatelor de proprietate în acţiuni ale societăţilor comerciale, legea nu-i precizează Toi Ionescu Ion nici o reglementare, subliniind doar că aceasta ar urma să fie stabilită de fiecare PPP

în parte (și, potrivit unei alte prevederi, numai în cazul în care PPP ar decide, de fapt, să-şi reducă propria participare de 30%, la capitalul unel socie= tăți comerciale), O altă modalitate ar fi ea Ion Ionescu să-şi negocieze certificatele de proprietate în E de valori (unde implicit ar fi că pe acestea s-ar putea dobindi i propriu-ziși). dar pină la înființarea şi Dnciictae Dare va mai trece încă tirap,

Desigur, pe Ion Ionescu îl interesează eventual și la ce preţuri ar urma să se facă aceste înstrăinări Gvînzări-cumpărări), Preţurile vor dea pinde de foarte mulţi factori. Societăţile comer ciale la care un FPP este acţionar în proporție de 30%, pot funcţiona în profit sau în pierdere — cel mai probabil unele vor fi în profit şi altele în pierdere— ceea ce va influența rezultatul net pe ansamblu, Performanţele de ansamblu pot fi diferite de la un PPP la altul. Capacita= tea de profitabilitate va greva asupra pre= țului certificatelor de proprietate, acestea putîndu-se vinde la o valoare mal mică sau mai mare decit cea înscrisă pe ele. Interesul lui Ton Ionescu de a deţine certificate de proprietate va fi cu atît mai mare cu cit dividendul pe certificat va fi mai ridicat, Căci în principiu, la fie nele anului, fiecare PPP va distribui, din profitul obţinut de el însuşi ca acţionar la societăţile comerciale, o parte propriilor săi acționari. (adică deţinătorilor de certificate de proprietate) sub for mă de dividende. Dacă nu se vor distribui dividende sau acestea vor fi derizorii — cum este destul de probabil că se va întimpla dacă actu-lele tendinţe din economie se vor prelungi — certifi= catele de proprietate se vor vinde foarte prost, dacă nu chiar deloc.

dt ati atei SIE DA ele ata a E Un controversat „proprietar șomer“ EEE

În principiu, fiecare PPP va fi interesat ca societăţile la care este acţionar în proporţie de 30% să funcţioneze bine. Ca atare, ar fi tot în principiu, determinat să utilizeze o pir 1 profiturile realizate pentru investiţii în unele din acestea spre a sprijini reprofilări, retehnologi iri ete. De asemenea, este probabil că va face siuni asupra PPS (care deţine 70%, din capi ial) pentru a fi lichidate societăţile comerciale care aduc. pierderi şi influenţează negativ, bilanțul de ansamblu. Ca posesor de certificate de proprie= tate, Ion Ionescu nu are însă nici un rol în aceste acţiuni timp de 5 ani, FPP decizind în locul său. Dimpotrivă, ca salariat al unei societăţi comerciale declarate de FPP şi FPS falimentară, el va putea deveni un controversat „proprietâr-someni.. Chiar dacă in deţinător masiv de bani ar. achiziționa de la alţii un număr semnificativ de certificate de proprietate, el nu va putea, ca acţionar, să aibă totuşi drept de vot şi, deci, un cuvint de spus. Ca atare, timp de 5 ani, Ion tonescu, împroprietărit prin gratuitate, va fi mal mulţ un proprietar fic= tiv, Preţurile certificatelor de proprietate vor re= flecta acest afpt, fiind trase în jos deopotrivă de situaţia economică propriu-zisă, care nu are mari sanse de ameliorare,

Ca posesor de certificate de proprietate se va bucura, însă timp de 5 ani, de avantajul de a cumpăra, în condiţii preferenţial, acţiuni: scoase în vinzare de societăţile comerciale ; desigur, însă, dacă va avea bani ! Condiţiile preferenţiale se re= feră la faptul că va putea angâja tranzacțiile înaa inte de licitaţia publică şi va putea beneficia de uri cu 10% mai miei. Despre ce acţiuni este, i, vorba ? Practic nu de acţiunile deținute în

ilul societăţilor comerciale de către FPP, pen= i este puţin probabil ca acesta să le cedeze (fiind însăși rațiunea de existență a PPP), ci de acţiunile aflate în posesia FPS şi pe care respee= tiva instituție, cu rolul între altele de a reduce treptat pînă la lichidare participarea statului la capitalul societăţilor comerciale, le va scoate graa dual în vinzare. Este de menţionat și că lon 10= nescu, dacă este salariatul sau în conducerea. unei societăţi comertiale ale cărei acţiuni FPS decida să le pună în vinzare, se va putea bucura, în această calitate, de anumite facilităţi la cumpăa rare: prioritate! cronologică, eventuale preţuri mai xeduse, gredite pentru achiziţii de actiuni ete. De asemenea, însă, dacă și numai dacă va dispune de bani! Și este greu de presupus că dacă Ion Ionescu este un salariat, va avea disponibilităță băneşti pentru așa eva, Marea privatizare va în» cepe, deci, printr-o împroprietărire a cetățenilog iii în proporţie de 30%), urmînd ca, în covirşie toarea €i majoritate, să se facă apoi prin vînzare» cumpărare cu capitaluri vom vedea dacă şi de unde existente,

Capitalului străin îi este deschisă participarea, ăci este autorizat să dobindească, încă de Ja înce» put, acțiuni în mica şi marea privatizare, i după cinci ani, să achiziţioneze și certificate de proprietate rezervate. iniţial doar. cetăţenilor. roe mâni,

Analiza multiplelor probleme pe care le ridică proiectul de lege n-a fost scopul acestui articol, care s-a rezumat numai la o prezentare pe înțe= lesui tuturor, Căci după cum se poate observa, pe absolut toţi ne interesează. Comentariile sim obligatorii, dar mai inainte trebuia desluzit ceeş ce urmează a face obiect de comentariu.

ILIE ŞERBĂNESCU

Proiectul guvernamental de privatizare pare perfect adaptat structurilor, dotării și experienței unei economii occidentale, dar există îndoieli că s-ar dovedi la fel pentru realităţile actuale ale econo mici românești.

În urmă cu două numere ale revistei am prezentat pentru o înţelegere mai largă proiectul guvernamental de lege a privatizării, promiţind cîteva comentarii pe marginea acestuia.

Privatizarea — adică trecerea în proprietate particulară a patrimoniului productiv aflat în posesia statului — se poate face fie pe calea vinzării-cumpărării, fie dimpotrivă pe calea împroprietăririi (parţiale sau integrale) cu titlu gratuit. Proiectul guvernamental de privatizare propune 0 variantă mixtă: în mare majoritate prin vinzare-cumpărare şi parţial prin împroprietărire. În principiu, aplicarea acestei formule ar urma să combine efectele pozitive şi negative ale celor două componente, 'Tot în principiu, dacă unele dintre aceste efecte, de un sens sau altul, se vor aduna, altele -din--contră: ar putea să se compenseze. în practică, însă, efectul final pe :ansamblu este condiţionat' substanţial de modalităţile concrete preconizate - pentru. derularea procesului de privatizare.

IIPSA DE CRITERII ÎN VINZĂRILE INIȚIALE

Este necesar a menţiona că, potrivit proiectuIui guvernamental, privatizarea ar urma să se înfăptuiască în două secvenţe distincte, Prima se numește „mica privatizare“ şi ar consta în trecerea în proprietate particulară prin vinzare/curnpărare la licitaţie a unor societăţi comerciale sau a unor unităţi ale acestora ce pot funcţiona independent. Modalitatea „de privatizare este una specifică economiei de piaţă şi, din acest punct de vedere, nu există ceva a i se reproşa proiectului guvernamental. Interesant este, însă, că tocmai în legătură cu mica privatizare 's-au consemnat în parlament cele mai vii reacţii, precum şi o contestare concertată din partea partidelor din opoziția democratică. în dispută s-au aflat exact aspectele legate de modalităţile practice de realizare, Lista societăţilor comerciale sau a unor unităţi ale acestora care ar urma să fie scoase în vinzare va fi stabilită, potrivit proiectului de lege, de către o Comisie guvernamentală care ar putea hotări absolut ce dorește, căci, în contormitate cu prevederile proiectului, nu există nici un fel de criteriu pentru alcătuirea acestei liste, iar deciziile comisiei înseși nu sînt supuse vreu. nui control public, Consecințele posibile pot fi grave : scoaterea în vinzare a unor întreprinderi pentru interese personale sau de grup, dezmembrări nejustificate de întreprinderi, aranjamente de licitaţii pentru diverse chiverniseli ete. Chiar formulările din proiectul de lege duc cu gindul la asemenea consecinţe, căci, pe „lîngă absenţa vriteriilor şi controlului public, nu se stabileşte practic mici 0 facilitate, tocmai în mica privatizare, pentru salariaţii proprii care, prin asociere, ar dori ei înşişi să facă oferte de cumpărare. Prevederile asupra criteriilor de alcătuire a listelor de societăţi şi unităţi ce ar urma [ie scoase la vinzare în cadrul micii privatizări lipsind, este de presupus totuși că acestea vor fi întreprinderi rentabile și cu perspective, deoarece pe fondurile astfel obținute statul mizează de fapt pentru a se finanța întregul mecanism al celei de-a doua secvenţe: „marea privatizare,

Sumele ar urma să fie folosite pentru constituirea, pe de o parte, a unei instituții organizate pe. principiul societăţii pe acţiuni şi numită Fon. dul Proprietății de Stat, iar, pe de altă parte, a cinci instituţii separate, dar cu funcţii simi. lare, organizate tot pe principiul societăţilor pe acțiuni şi numite Fonduri ale Proprietății Private, Odată înființate, Fondul Proprietății de Stat în proporție de 70% şi cele cinci Fonduri ale Proprietății Private în proporţie de 30%, vor deveni . acţionarii tuturor societăţilor comerciale care nu se privalizează iniţial prin vînzări. directe, Fiecare cetăţean român rezident în țară și în virstă de peste 18 ani ar urma să primească certificate de proprietate prin care să devină acționar în părţi egale la toate cele cinci Fonduri de Proprietăţi Private, pentru asigurarea în principiu a unui tratament echitabil. Deci marea privatizare a societăţilor comerciale ar începe printr-un transfer gratuit de proprietate (în proporție de 30%), restul procesului urmind -a fi realzat ulterior prin vinzare/cumpărare.

SE VA SIMȚI IMPROPRIETĂRITUE PROPRIETAR ?

Dacă principiul transferului, gratuit de proprie-

tate este acceptabil ori nu, dacă aplicarea lui în

practică este operaţională sau nu sint probleme asupra cărora discuţia ar fi inutilă în legătură cu analiza actualului proiect guvernamental de privatizare, întrucit formula practică preconizată în proiectul de lege pentru împroprietărire îi răpeşte acesteia semnificaţia concretă, Pentru un împroprietărit, deținerea unui anui număr de certificate de proprietate — număr deocamdată neclar potrivit proiectului de lege — nu va reprezenta absolut nimic timp de un an. După un an, îusă, titlurile de valoare respective ar deVeni negociabile ; dar iarăși, din formulările proiectului de lege, nu reiese exact cum ar urma

'să se facă instrăinarea, contra bani sau numai

contra acțiuni. De asemenea, piejul la care ar

"urma să se efectueze înstrăinarea nu se poate

evident preciza -de acut, iar ciștigul pe certificat de proprietate va depinde de foarte mulţi factori pe care, important -de subliniat, deținătorul nu ii va putea cu nimic influența. Căci esenţial este de arătat că, vreme de 5 ani, potrivit proleetului de lege, posesorul de certificate de proprietate (oricit de multe ar fi qobîndit intre timp) va rămîne acţionar nu Ja societăţile comerciile propriu-zise, ci la Fondurile Proprietății Private, care vor decide în locul său. Timp de 5 ani, improprietărilul prin gratuitate nu va avea arept de vot și, deci, un cuvint de spus, fiind în realitate un proprietar fictiv; un deţinător de cerlificate va putea eventual conta pe un ciştig — cel mai probabil derizoriu — dar de a fi proprietar propriu-zis nici nu poate fi vorba. Și dacă întreprinderea unde lucrează se va desființa, nimic nu-l va putea feri de postura contrariantă de „proprietar-somer“. Nu este greu de sesizat că, în asemenea condiţii, eventualul împroprietărit prin formula preconizaiă de actualul proiect de lege nu va simţi nici o încurajare în motivaţia muncii prin deținerea de certificate de proprietate. Cu alte cuvinte tocmai ceea ce ar fi de urmărit prin privatizare — adică stimularea muncii asociind-o simțului de proprietate — nu are condiţii de a se obţine in segmentul împroprietăririi prin formula propusă.

Deinerea de acţiuni ajunse a fi receptată ca simţămînt de proprietate doar într-o fază matură a economiei de piaţă, cind capitalul este supus unui proces obiectiv de abstractizare și depersonificare, Menţionatele certificate de proprietate nu reprezintă nici măcar o acţiune în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci doar una indirectă, care mai mult complică decît fi clarifică omului de rînd înţelegerea statutului său de proprietar, Intr-o fază incipientă a economiei de piaţă — cum ar fi in România — trebuie găsite forme mai directe, chiar dacă mai rudimentare, de cultivare a motivaţiei muncii prin simţul de proprietate, dacă din motive (în orice caz altele deci economice) se ţine Ja ideea privatizării p: prin transfer gratuit.

PUȚINI ÎŞI TAIE SINGURI CRACA DE SUB PICIOARE De -alifel, proiectul de lege nu lasă deloc senzaţia că ar viza cu prioritate promovarea spiri tului întreprinzător şi inițiativei particulare. Căci, cei şase coloşi care ă preia gestiunea

acţiunilor. societăţilor comerciale par — în li oricăror prevederi precise în ce priveşte statutul lor — să fie. înzestrați cu imputerniciri autori

tare, care pot degeni voluntarisme şi arbitrariu. Fondul Proprietății de Stat deține dreptul

exclusiv de a decide care anume societăţi comerciale vor fi închise, cind şi în ce cvantumuri acţiunile acestora vor fi scoase în vînzare. In însăși menirea acestei instituții cu atribuţii disproporționat de mari este un viciu: ea ar urma să existe pînă la incheierea procesului de privatizare, Este greu de crezut că o; instituţie, care se va constitui cu un imens aparat birocratic, va fi un factor de promovare tocmai a procesului care duce la propria sa dispariţie.

La rîndul lor, Fondurile Proprietății Private, udecînd după imputernicirile primite, vor putea gestiona, după propriile interese, acţiuni ale unor deținători care nu de bună voie și le-au încredințat spre administrare acestor instituţii. A se vedea în instituţiile respective. — așa cum sugerează proiectul de lege — doar acele trusturi de servicii finaciare din Occident care au unicul scop de a organiza plasarea eficientă a acţiunilor deţinute de cei mulți dar neavizați — ar fi puţin cam nerealist, Căci iarăşi s-ar cădea în iluzia, că regulile unui joe financiar specific unei economii de piață mature ar putea opera nealterate. într-o economie de piaţă incipientă,

UNDE GĂSIM INCORUPTIBILI ?

îngrijorarea — deloc nejustificată — este că aceste noi structuri instituţionale s-ar putea transforma într-un fel de superministere şi că admi nistratorii lor — singurii aflaţi în posesia tuturor “informaţiilor și unicii abilitaţi, pentru o perioadă, în inițierea şi dirijarea plasamentelor de acţiuni — vor folosi, în avantaj personal sau de grup, atuurile de care dispun, devenind în scurt timp marii proprietari. de active productive dar, din păcate, nu ca urmare_a vreunui spirit întreprinzător deosebit, pus în evidență pe piaţă în lupta de concurență. De altfel, dacă nu obiective ascunse premeditate, atunci un idealism caracterizează proiectul guvernamental, întruci pentru a funcţiona, cu respectarea regulilor jo: cului, întregul mecanism propus pentiu „marea privatizare“ ar trebui să fie condus de nişte realmente incoruptibili, care nu prea se găsesc în practică, În schimb, tocmai agenţilor economici — la nivelul cărora ar trebui înainte. de toate să se manifeste grija pentru stimularea spirivuiui întreprinzător şi- a inițiativei private — nu u se lasă, potrivit proiectului de lege, un spaţiu larg de manevră, aceştia fiind copleșiți sub autoritatea decizională a. instituţiilor financiare mamut care se vor afla deasupra lor. Semnificativ este faptul că întreprinderile nu vor putea folosi direct pentru investiţii şi restructurarea produeţiei fondurile obținute din scoaterea în vînzare a propriilor active şi acţiuni.

Nu poate fi neglijat nici costul în sine al aplicării unui asemenea program de privatizare. Structurile birocratice care ar trebui create ar fi imense, ţinind cont de stadiul submedioeru al computerizării în societatea românească. Dincolo de faptul dacă într-adevăr economia românească

i poate permite, la nivelul Ja care se găseşte,

ntreţină un iv sector de icii finanre, se pune problema capaciti ct. fizice de a se efectua — absența unui sistem computerizat naţional — zecile de miliarde de oper: țiuni anual pe care le-ar implica chiar şi numai gestionarea cer elor de proprietate și plata dividendelor către deţinătorii acestora. Cum se vor putea executa aceste operaţiuni cînd o simpli retragere de bani de la CEC în momentul de faţă

rează citeva ore, iar unui banal transfer de fonntre întreprinderi îi trebuie în cel mai bun

ILIE ȘERBANESCU

Alina Mungiu

REVEDERE

e cu ocazia Zilei Naţionale a Statelor Unite ale Americii e.

Am ezitat multă vreme să scriu ceva despre călătoria mea în America, "Viima cară cînd am scris ceva despre America. -sîntcițivaani de atunci =-am polemizatCuun domn numit Stephen Kupfer, cronicar Iterar la Time Magazine, care scrisese o grămadă de inepții despre Kafka. Am polemiat, vorba vine, pentru că domnul Kupfer nu a afiatbineînțeles niciodată... Qăaexistato| revistă în provincia românească în care o studentă de vreo gouăzeci de ani se îndoia de subtitatea culturală a Amerkii, Ar fi de mirare dacă ar fi știut că există măcar o țară numită România condusă de, 'un diotator— de la distantă dictaturle sint singurele elemente notable.

„Ce m-a decis a fost programarea de către Televiziunea română a unei biografii romanțate a generalului George Armstrong Custer, mare ucigaș de indieni și prototip desăvirital condiției deplorabiie a eroului în istorie, Ideea că acest personaj stupid și convențional ne era oferit cu ocazia Sărbătorii naționale americane m-a revoltat de-a binelea, mai ales că ar fexistat atitea filme mult mai americane, deși probabil mai puțin erok în care am fi putut contempla spiritul Americii. Așa, ni s-a of geprimantă versiune a unei Americi inade in Hollywood. Oricum, am urmărit fimul pină a capăt, doar de plăcerea comparaţei cu o altă peliculă despre generalul Custer, Lite Big Mancu Dustin Hoffman, unde... „Custer e înfățișat ca principalul idiot din istoria Americii,

» Nu știu de ce, dar cred că alegerea unui erou și în plus a unui general 2 fost cea mai proastă alegere cu putință. Războaiele Americii nu le-au cîștigat generali ca Patton sau Custer, oricit au contribuit la ele, Într-un, “sens, cred că America s-ai fi descurcat mai bine fără asemenea perso- ,

„naje, pe carele-arepudiat de altiel de îndată ce aajuns Ia adăpostul păcii,

Războaiele americane -au cștigat specialiști cenuși șimodești ascunși în birouri învăluite în fum, generali pașnici psi de strălucire ca Eisenhower sau Bradley, soldații nedisciplinaţi descriși de Comelius Ryan, sȘleahta de vagabonzi” despre care povestește Vonnegutcăle era rușine. englezilor să împartă lagărul cu ei, Propagandistul antiamerican Campbel! din Mothernight de Vonnegut jr, spune bine despre acești soldați că „disprețuiau pe orice conducător ales din rîndurile lor, refuzau să-l 'Urmeze sau să-i dea ascultare pe motiv că nu cu nimic mai presus decit ej, şi că ar face bine să nu-și mai dea alt importanță”, Te întrebi cum

i-au ciștigat americanii războaiele dacă lucrurile stau astfel? | cîștigat pentru că le-au făcut cu profesionalism — âșa le fac pe toate — și mu cu eroism. Una este să știi să lupţ perfect pentru că ești obligat să o faci, șiala, să lupti de plăcere, Singurele pagini despre virtute militară ale Unui scrftor european care m-au impresionat (Ernst Jânger) mi s-au. „părut cu totul deprimante mai tirziu, cînd am afiat că fiul lui Emst Jânger a fost executat pentru activitate antigermană, Așa ceva nu s-ar fi putut întimpla în America. Bily Pilgrim supraviețuiește unui război în care nu ucide pe nimeni fără a firepudiat de armata americană, iar căpitanul Yossarian din romanul lui Heller Catch 22 — cea mai neagră imagine a „Americii pe care o cunosc = hu ajunge totuși pină la a fi împușcat pentru gezeriare. Ceva mai aproape este eroul încarnat de AJ Pacino înfiimul lui Mike Nichols, Revolution = dedicat chiar evenimentului aniversat în. aceste zile. Daruna peste alta, senzația finală este că în America poți să- “baţi joc de ierarhi and getavay with. Cred că asta face Americaceea „De este, o țară în care istoria este făcută de particulari, de americanii Iar fără eroism i fără ostentaie, Aceștia nu se simt din cale afară de "bine în America, dorm prin parcuri ca Holden Caulfield sau încearcă să, ejungă în Suedia cu barca pneumatică precum căpitanul Yossarian, dar.

Liviu loan Stoiciu

POLITICĂ N

Azi, cînd lumea comunistă e pe cale să se sfirșească și ia înfățișarea răului prin „aleșii" săi... E Învestirea în prea înalta funcţie de prim-ministru a domnului P. Roman, „ales“ al domnului I,lliescu, „omul său“ de la. preluarea Puterii, învestirea asta a împlinit un an — după alegerile „libere“, Un an de ananghie, demagogie, minciună oticială, cu acea exemplară" teorie a economiei de piață * gare ori.nu a ajuns să fie pusă în practică, ori a fost pusă în practică și a declanșat sfirșitul iluziilor, oricum, care a provocat sentimentul că totul e zădărnicie şi Guvernul României trebuie înlăturat, el ducînd fara Ia ripă, “Că trăim o realitate dură, Criza economică, socială, culturală, criza profundă ce o. _. raversăm latoatenivelurile nefiind deloc abstractă, scăparea' păţurilor din miini de către Executiv a provocal derută totală: Jiberalizarea preţurilor nu a fost egală cu liberalizarea salaviilor, deși s-a plecat din ambele părți de la aceeași cotă a sărăciei comuniste, inflaţia și blocajele financiare aducînd societatea românească aproape de paroxism, abia „colapSul“ general așteptat fiind realmente de dorit să vină, prin el poate vom reuși (împreună!) să ne trezim cu toţii la realitate i să o luam de la zero... Dedesupbturile recente ale „proiec- “ului de vinzare a țării“, date publicităţii, legate de neputința miniștrilor, arătînd adevărata faţă a situaţiei catastrofale de guvernămint în care ne aflăm: vom vinde totul bișniarilor. înterni sau externi, celor ce au adunat bani negri (securiști, hoţi, activiști p.c.r:) sau capitaliștilor ce vor mitui gras autorităţile? Vom vinde totul la un Munte de Pietate, sperind gă ne vor răscumpăra copiii copiilor noștri... Că înainte să apară o lege a privatizării, ce am aflat? Că există deja o Hotărire guvernamentală (419, semnată de P, Roman la 17 iunie 1991!) prin care întreprinderile falimenta-

* bucurat -p;obabil atita Cînd am aliat că doi senatori americani, Larmy

probabil că În oricare altă fară ar fi mult mal rău, Ulima șansă de 'supraviețuire a neconvenționalului este în America,

În această Americă, șinu Înaceeaa generalilor, eu arm călători pentru prima oară în aprile 1991. În această țară de fapt eu m-am Întore, și după o absență probabil prea lungă, deoarece multe din amintirile mele nu mai corespundeau realității, Dintre autorii mei neconvențional, nu-i mergea prea bine, Ultimele romane ale lui Vonnegut sînt dezolantde slabe, ultimul reporter s-a apropiat de J,D. Salinger acum vreo douăzeci şicincideani, Truman Capote a muritși în impul şederii mele s-ainucis Un alt homosexual de geniu, Jerzy Koszinski. Toate clădire din Net; York care apar mai des prin filmele lui Woody Allen erau însă la locul lor, şiasta era destul de liniștitor. Una singură nu îmi ieșea deloc în cale, dar. s-a găsit un american destul de săritor ca să sune în Califomia pe producătorul fimului, care nea iniștit: casa era la locul ei, pe strada 50, undeva prin spatele Naţiunilor Unite,

Pe culoarele Departamentului de Stat la Washington, nsoțitorul meu = Simplu particular, un fel de ghid benevol m-a opritși mi-a spus: „Sper că-i dai seama că exâși fie aici fe deloo'. Fusese o zitoridă și fără nici un farmec, funcționarii în costume umede coborau să se așeze pe iarginile bazinelor împreună cu secretarele lor, prilejuindu-mi amare refiecţi despre lumea oficială de pretutindeni și remarca asta, în fond foarte adevărată, m-a întristat puţin, Totuși ne aflam acolo pentru a aminţi Americii că există undeva pe harta lumii un teritoriu românesc numit Basarabia care nu va exista dacă nu-și vor aduce ei aminte, Era una, dintre ocaziile în care și cel mai neconvențional personaj se vede obligat să ţină seama de conve! Ă

Dacă nu mi-au spus o sută de oameni în S.U.A. că pactul Ribbentrop Molotov nu va fi anulat decit teorete, dacă nu mi-ar fi spus lituanienii de aCentruintemaţionalLtuaniaâ că orle-aluatdoienipinăcindn-au mai trebuitsă pronunie Lluania pe ere ltelefon că să nieleagă americanii ca-= desire ce Pinizs Morte ec nu aș fi văzut cum i S

ță edjioarea de la New es, care îmi ger i-- soeinindal cindam sugerat să fie ceva cu Basarabia ApIEoseea sa seţu ema, înapoi pentru România?) m-a întrebat sincer îngrijorată, nu m-aș fi

Pressler și Jesse Helms, au propus Senatului o moțiune pentru autode« terminarea poporului român din Basarabia. Nu știu dacă Senatul va adopta moţiunea, nu cred că va fi chiar așa de ușor, dar știu că dacă n-o să se întimple astăzi se va nimei o altă clipă neconvenţională care îșiva bate joc de cei paseni va face să tiume șansa. „Everything îs, yours în America” scrie pe balonul lui Scarface, și chiar dacă asta nu-l adevărat e mai adevărat probabil deci În oree tă fră. Ajunge at. Transcriem mal jos concluziile moțiunii propuse Senatului American; S-a hotărh ca Senatul Statelor Unite să recomande cu insistenţă

guvernului american:

1, Să » sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova șinordul Bucovinei ocupate de sovieticişisă elaboreze oholărire înacest

„ 2 Săsprijine eforturile viitoare ale Guvernului Moldove! de a negocia pașnic, dacă o doresc, reunificarea Moldovei și nordului Bucovinei cu. România așa cum s-a Stabilit în Tralatul de Pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internațional şi principiului 1 al Actului final de la Helsinki,

ESĂBUITĂ

re, „care în procesul de rentabilizare au epuizat toate formele de reabilitare și a căror valoare patrimonială depășește 10 milioane, „pot să diminueze patrimoniul acestora prin reevaluare, vinzare sau casare“, Mare șmecherie: cei plini de bani putînd să cumpere pe nimica — sigur, cu peșcheșul de rigoare pentru „instituția specializată independentă” ce va pufte preţul, — pînă și o. regie autonomă! Traficul de in:

fluență, corupția de la cel mai înatt nivel, favoritismul și co-

interesarea personală a Puternicilor Zilei, ce vor să se îmbogăţească peste noapte, vor fi la ordineazilei,,, Spoliin

un popor de proști, . 4

Ajunși la o pauperizare absolută, cu o criză structurală de 3. proporții, cufactori restrictivi, contradicții, costuri ce depășesc Bi. de patru ori venitul și tendințe divergente, Guvernul nu face AI. în continuare decit să se ascundă în „tranșeele Puterii”, să E facă polhică! În afara legii... Să facă diversiune, aruncînd cu $ praf în ochi... Strategia lui politică fiind să dezamorseze pe moment nemulțumirile cronicizate ale populației care ori face grevă, ori iese în stradă, cu paleative, în loc să demisioneze, naibii, să lase și pe ajii să încerce să salveze corabia ajunsă în derivă... Un Guvern de „unicate" ce preferă să îmbolnăvească un întreg organism social, în loc să plece la. plimbare, să se tot ducă...

Vă maiaminliţi? În 26 februarie 1991, prin Raportulasupra. stadiului fantomaticei sâle Reforme, domnul P, Roman 'subliniacă „Forțe interesate ne forțează la greșeli", necrezind nici o clipă în propria sa inc petenţă. Cala 28 'iunje 1991, la un an de domnie „legitimă“, să aflăm că pentru dezastrul ce ne înconjoară, programat de Executiv, „vina e a celor ce nunis-au alăturat din Opoziţie”: nici mai mult, nici mai puţin! Şi toate acestea cînd Guvernul condus de „secretarul gene- _: ral" al F.S.N.-ului, în loc să se ocupe de gospodărirea țării, asta fiind menirea lui, face politică nesăbuităuu .

ÎN LOC DE

CRONICĂ PAR LAMENTARĂ

Boicotul Legii privatizării, inițiat săp- .

tămîna trecută de 10 partide și. grupuri parlamentare, nu poate, teoretic, să-i împiedice promulgarea. La Cameră sau la „Senat, orice decizie poate fi luată. prea bine în absența opoziției, căci legile se votează, conform regulamentului, cu jumătate plus-unu din numărul membrilor, Retragerea din parlamenta partidelor care “au semnat Convenţia pentru democrație „devenise, la un moment dat, un fapt iminent, care nu s-a mai realizat și din cauză că F.S.N, şi-ar fi continuat marșul glorios votind la repezeală tot ce i s-ar fi așezat înainte. Varianta boicotului. a fost avută

„mereu în vedere, dar problema era de a-i măsura lucid gradul de eficienţă.

De data aceasta situația creată ațe semnificaţii politice ample, deoarece o "lege-de o-asemenea anvegură nu poate dobindi -o .reală legitimitate tără măcar acordul de principiu al tuturor forțelor politice. Legea privatizării riscă să devină legea unui singur partid și F.S.N., conştient de acest pericol, ar putea încercă o soluție de compromis;

Boicotul a mai fost practicat (ne amintim cur U.D.M.R. s-a retras din Senat cu ocazia . discutării Legii siguranței naţionale), dar săptămina trecută am asistat la o situație fără precedent. Alături de opoziția tradițională se aliniază P.U.N.R,, socialiștii democrați ai lui Nica și Șomicu

i — iarăși surpriză — gruparea F.S.N.-20 mai. Aceștia din urmă sînt prea puţin cunoscuți și surpriza e motivată doar de -imaginea deformată pe care o are despre ei opinia publică. Departe de a reprezenta aripa de stinga a Frontului, așa cum cei interesaţi au lăsat anume să se înţeleagă, gruparea disidentă cuprinde oameni cu gîndire liberală, preocupați însă. și” de aspectul protecţiei sociale. Domnul depu=

tat Dănuț Fleacă ne-a declarat că, în vi-”

ziunea lor, politica social-democrată se

aplică abia în urma unei etape de ferm

“liberalism. Argumentele pe care le-au adus împotriva Legii privatizării au fost printre

cele. mai precise și elaborate dar, în

esenţă, identice cu cele ale opoziţiei con-

sacrate, .

Dacă ne teferim la ce s-a întimplat

" săptămina trecută, cuvintul opoziţie și-a, piedut sensul dintii deoarece împotriva

F.S.N.-ului s-au manifest aproape toți

Sateliții de mai ieri, iar 'U.D.M.R.a părăsit

pe vechii săi aliaţi, plasîndu-se într-o

poziție ambiguă. Partidul Liberal-Aripa

Tinără. a: îmbrățișat cauza F.S.N. în

speranța participării la guvernare și face

echipă cu democrat-agrarienii. Domnul

Dinu Patriciu e.nerăbdător să ocupe foto-

lu ministerial și declară că legea, bună sau re, trebuie votată cit mai degrabă, În urmă acestor mutații cred că mai pu-+ tem distinge doar două invariante în cadiul parlamentului: pe de o parte relația. P.N.Ţ-e,d.F.S.N,, „Jar_pe : de alta

„U.D.M.R.IP.U.N.R,, care. se regăsesc,

nedezminţit, în tabere diferite, .+

E un bun prilej pentru noi să spunem.

ceva mai mult despre un partid pe care l-am ignorat mai tot timpul dia cauza stridențelor. sale naţionaliste; Partidul Unităţii Naţionale şi-a intensificat în ulii mul timp activitatea. După moţiunea care

cerea Guvernului să vină în sprijinul peţ- .

sonalului medical, aflat în grevă, a.urmat Apelul privind închiderea centralei atomo-electrice de la Kozlodui. lar, la 10 iulie, a depus la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor un proiect de-lege privind pensionarea la cerere a persoanelor câre au o vechime în muncă de 25 de ani (femeile) și 30 de ani (bărbaţii), indiferent de virstă. Motivația: un mare număr de tineri (absolvenții) se află în

“pragul șomajului, al descalificării profe-

sionale și înstrăinării sociale. În aceeași perioadă, P.U.N.R. a purtat tratative pentru a participa la viitorul guvern de coaliție, pretinzînd Ministerul de Interne și pe cel al Apărării Naţionale. Pretenţiile lor trebuie să fi părut exagerate, sau inoportune, astfel încît F.S.N. a reușit, cel puțin pe termen scurt, să-şi cîştige un nou adversar,

Pentru partidul de “guvernămint, bilanţul este îngrijorător, În afară de cei pe care i-a atras în jocul puterii, nimeni nu mai sprijină ultimul proiect al guvernului și problema este dacă F.S.N. își poate asuma responsabilitatea de a promu'ga legea în aceste condiţii. Să mai arătăm că U.D.M.R. nu a rămas la dezbateri în mod necondiționat, ci a pretins, discret, grupării majoritare, o mai mare receptivitate la . amendamentele propuse, rezervindu-și în caz contrar libertatea de a vota împotrivă,

„Problema de fond este. următoarea:

„proiectul de privatizare al societăților

comerciale, propus de guvern în prelune

„girea Legii 15/1990, prevede constituirea

a cinci fonduri ale proprietății private (F.P.P.), care să cumuleze 30% din capitalul social al societăților comerciale și un fond al proprietății de stat (F.P.S.). pentru celelalte 70 de procente. Aceste fonduri reprezintă și obiectul principal al litigiului. Partidele și gnipurile parlamen.-: tare care au hotărit boicotul au susţinut,

pe bună dreptate, că noile, instituții eează un.imens aparat birocratic, încli-

nat mai curînd să îrîneze. prefectul: privatizării, fiind în tealitate interesat de propria sa conservare. O Înstituție care să acţioneze pentru propria sa desființare ar fi, desigur, un paradox. Domnul depu= tat Varujan Vosganian, un economist

„foarte sagace, a demontat întregul me- „Canism, demonstrind că legea va reuși

în final să păstreze tipurile de relații exise tente în socialism: o centrâlizare excee sivă și o împroprietărire fictivă. Admițirid că mecanismul greoi imaginat de guvern va funcţiona, el nu vai reuși să transfere gratuit populației decit prea puţin deoa= rece, în condiţiile unei inflații galopante, cele 30 de procente din capitalul social calculat în perioada; elaborării legii 15 reprezintă acum de trei ori mai puțin, * Proiectul acesta de privatizare nu este unicul. La Biroul permanent âl.Camerei. au depus proiecte alternative U.D.M.R,, P.N.Ţ.:.c.d., grupul F.S.N.-20 mai, Deosebirea dintre acestea și proiectul guver-

“ nului este în primul rind aceea că evită

imensa birocrație a celor șase fonduri, propunind forme mai simple de privatizae re directă. Opoziția a cerut, prin urmare, ca 0 comisie specială, alcătuită eventual și prin cooptarea sindicatelor, să anali= zeze toate variantele pentru a se putea ajunge la o formă generală unanim ac=: ceptată. În definitiv,-nu este o lege oarecare, ci una de importanță hotăritoare -pentru ieșirea din criză și pentru consolidarea instituțiilor democratice, ş

Nu întimplător gruparea F.S.N.-20 mai s-a desprins din cadrul partidului: aici domnește o atmosferă sufocantă de ignae' rană și intatuare şi e dificil de găsit cas lea dialogului, Parcă surdă la orice argumentație, gruparea majoritară a răspuns argumentelor de natură sirict economică cu acuzații și insinuări, Am aflat de pildă că cei care contestă calita» tea proiectului sînt lipsiți de sentimente patriotice și puţin a lipsit să auzim că sint dușmani ai poporului, Domnul Mihuţ ree greta că nu s-a împlinit una din mai vee chile sale dorințe, aceea de a se pune Ia. intrarea în Parlament o placă de marmufă. ci inscripţia: „Să intre aici numai cai care-și iubesc poporul”, Printr-un retlex dobindit (sau moștenit?) F.S.N. se identifică cu națiunea și pretinde, În cone secință, să i se acorde credit nelimitat,

Domnul Adrian Severin, echilibrat și rezonabil în atitea rînduri, s-a identifi cat cu marile figuri ale istoriei românești și a reluat patetic, într-un acces de mania grandorii, cuvintele lui 1.C.Brătianu: „Nu-mi pasă de pietrele care se aruncă în mine, ci de ii inscripția pe piatră pusă la mormîntul meu'.. În. definitiv, ar trebui să-l înțelegem pe domnul Severin căci, pentru actualul guvern, proiectul de lege a privatizării este. o chestiune de ui sau moarte. i

HORAŢIU PEPINE.

BALCANIZAREA PRIVATIZĂRII

mtroducerea în dezbaterea parlamentului a proiectului guveraamental al legii privatizării a declanșat reacţii — parțial de aşteptat — care au dus . la o situaţie politică încdită. PartiE dele istorice — care cu numai ui dn în armă erau acuzate că voe să-și vindă țara -şi suspeciate că vizează să reîntroneze domnia. patronilor — au ajuns să se retragă din parlament tocmai la discuţiile pe tema privatizării. încă şi mai inedii este faptul că, pe vlartorma de 'res--> pingere a proiectului guveriameniul de privatizare, S-au întîlnit asociate şi forțe de o cu toiul altă coloratură politică decit partidele istorice. - Unsprezece formâţiuni sau grupuri pelitico pârlameniare aflate în opoziţie — desi cu motivații:

diferie — au găsit un limbaj comun în justificar demersului lor, calificînd prograniul de privatizare propus de executiv ca „antiponular,

antidemocrâtic şi chiar antinațional“. Majoritatea parlamentară a decis, însă, continbarea. dezbaterilor şi impunerea proiectului de iege fără parti-__ ciparea acestor formaţiuni.

Ca atare, o lege a privatizării — de altfel mai mult decit necesară — “ar putea intra pe-rol-în curînd, dar tără a se bucura de un accept cvasi= . general, ci, dimpotrivă, contestată de ia început de aproape întreaga opoziţie, ceca ee este de rău augur, pentru o lege ge importanța celei a pri- „Valizării. De altfel, opoziţia susține ideea unui referendum pentru oprirea aplicării acestei legi. a . nalizind, contesțările, e primă catetovie a acestora a reproșat pruiectului inițial de lege că nu prevedea restituiri către foştii miri proprietari expropriaţi la instaurarea puterii coi muniste. Amendamentul în acest sens al UDMR — formaţiune care a decis să participe la dezbateri — a avut, cel puţin într-o măsură, cîştig de cauză, urmînd a face obiectul unel reglementări separate. Celelalte categorii. de -contestări au venit din partea formațtunilor. politice. retrase din dezbateri şi s-au axat îndepscbi. pe cuantumul împroprietăririi gratuite şi pe. rolul certificatelor de împroprietărire, Procentul - de 30% a. fost considerat prea mic, cu atit mal mult cu cit se raportează numai la capitalul societăţilor comerciale, ce reprezintă doar puţin. peste iumătate din patrimoniul productiv național (restul constituind regii autonome nepriratizabile). lar sistemul preconizat de proieciul guvernamental privind împroprietărirea a fost apreciat ca greoi şi fără a fi de matură să stimuleze exact

IE ŞERBANESCU

(Urmare în pag. a 3-a)

BALC;

tUrmare în pag. 1

ceea ce s-ar urmări prin privatizi : 307 tivaţia mun întrucit, cu ci i de _proprictate primite, cetățenii ri 15 a fi -acjionâri direcţi la soci ale, ci doar acționari ai unor instituţii — aşa-numitele Fonduri, ale Proprietății Private — care abia cele ttoncază acţiunile societăţilor come! le. S-au Diopus astici procentaje superioare ( de pildă 590), precum şi mecanisme prin ce: să devină acţionari nemijlociți la mereciale, prin eliminarea instituți intermediari. semenea amendamente sint la fel de discutabile pe cît sint prevederile, din proiectul guvernamental, pe care vor să le corecteze. Reulitatea este că nu există nici o certitudine cu privire la efectul poz al inaproprietăririi gratuite în promovarea privatizării îndustriale şi cu privire mai ales la rolul ei în eficientizarea producţiei. Proprictutea privată ca vector al eficienţei activităţii economice este un produs, pe de o parte, al simțului de posesiune şi, pe de altă parte, al autorităţii deciziei. Dacă proprietatea socialistă, invocată ca fiind „a tulu-

ror“, a constituit un eşec pentru că era de fapt a nimănui, o atomizare sau o dispersare a pio-

prietăţii, rezultind dintr-o împroprietărire uită pe scară largă, ar putea prezenta acelaș rise din cauza diluării excesive a autorităţii de decizie. Ca atare, un procent pentru început mai modest al împroprietăririi gratuite nu este o o0opțiune greşită, acest procent putînd fi eventual mărit ulterior în funcţie de rezultatele conerele obţinute.

Improprietărirea integrală sau chiar majoritară, cu titlu gratuit, a cetăţenilor cu patrimoniul productiy industrial este o fantasmă şi, în orice caz, ar fi o experienţă periculoasă. Şi nimeni nu îndrăzneşte, de fapt, a spune fără echivoc că, dacă, din motivul menţionat, o asemenea experienţă nu este acceptată, orice procent minoriiar de împroprietărire s-ar prevedea, acesta trebuie să fie doar un fel de păcăleală populistă pentru menajarea susceptibiliăților oamenilor îndoctrinaţi de ideologia colectivistă şi pentru ciştigarea de capital politic de către partide şi alte forțe pazlamentare sau extraparlamentare, dar că nu constituie nicidecum şi e modalitate practică de reală privatizare. O asemenea privatizare nu se poate face decît prin vinzare/ctempiirare, inditerent cît de îndelungat va fi pcocesul. 3

Argumentele pro şi contra sînt, de asemenea, în echilibru în ce priveşte utilizarea sau nu ca intermediari a unor instituţii de gestiune a hirtiilor de valoare deţinute de cei împroprietăriți. . O asemenea hirtie. de valoare care exprimă : o - participare - la capitalul unei instituţii mijlaci- -

la o întrepri cl puţin într-o primi dar tot atit de clar c€ e “şi experiența oam»! i în formare, sint insuti ra nemijlocit, fără une cit de cit e catelor de proprietate, mai ales tenţei atitor întreprinderi nesenta

in contestările Ja as

> guvernamental de p

ă, de fapt, contrun

nunțat caracter politic. în spatele fie-

căruia dintre argumentele economice

aduse în dezbatere se află cel cite o mi politică. Fiecare formăţiune pa a putut găsi în proicciul gu alifel plin de principii și practice discutabile — unul sau mai multe pu care să se agaţe în vederea propri selor lor politice, mai ales în persbe şării campaniei electorale. Aceasta şi explică d ce pe unele aspecte ale iectului guvernar natal (cuantumul împroprietă penetrația cap lui străin) s-a accentuat în mod deosebit, în timp ce altele — poate mai vulnerabile au fost lăsate în umbră, ca, de pildă, caracterul neaperațional în practică al programului în condiţiile în care un sistem computerizat naţional mu există, In orice caz, opoziția a considerat că i se oteră prilejul unui demers cu un suficient ecou populist pentru a risca o încercare d» forță. Si a dat un semnal clar că nu mai este dispusă să accepte dictatul majorităţii, Iar, în fața atitudinilor opoziţiei, excutivul — încurajar de deblocarea creditelor din partea Pieței Comune şi Japoniei, de unele promisiuni americane în acelaşi sens, precum şi de aprecierile occidentale se pare favorabile la adresa însuşi prosrumului preconizat de privatizare — s-a arătat de să-şi Joace dur caztea. A impus proiectul folosind maşina de vot a majorităţii parlamentare, şi, dacă va fi nevoit să cedeze locul, o va e sub aureola retformismului care ar fi fost blucat de conservatorism.

Realitatea este că atit coadițiiio interne cît şi cele externe reclamau urgent o lcge a privatizării. Fără privatizare reforma spec a cconomie de piaţă nu există. Fără privatizace ve aportul indispensabil a1 capitalului străin n: se poate conta. Fără privatizare ambele trenuri a putea fi pierdute. Desigur, formula „da privatizării, dar nu oricărui tel de- privatizare“ este valabilă, Şi ar-: gunsentele nici unei părți nu irebuie ignorate. Este păcat că executivul nu s-a inspirat măcar din spiritul procedurii „din aproape în aproape“ a programului țărănist de privatizare. Această

procedură ar permite ca privatizarea. să dema-:

reze, ceea ce este esenţial, şi, în același timp, ca

în. fuzsţie poriantț. în. ii wreala-. ia, este, iă o procedură „globaiistă un. firav spaţiu de manevră tocmai tivei private. unînă penctul pe i în legătură cu

programul guvernamental de pri

trebuie arătat că modalită

cliae preconizate de acesta

contul cade pe vinzare/curapărare, ceca ce

este în sine incorect Pericolul acestui program este, însă, cu totul altul şi derivă din faptul că întregul control asupra pâirimoniului productiv națianal privatizabil va fi transferat unor structuri birocratice parastatale, care — în mod deliberaţ nesupuse, la rîndul lor, vreunui control publice — vor avea procesul privatizării la propria lor. discreţie. în funcţie de coloratura poiitică a executivului şi conducătorilor acestor structuri, procesul privatizării va putea fi promovat sau, dimpotrivă, trenat la nesfirşit şi, încă și mai grav, în funcţie de profilul moral al acestor conducători, ar putea fi dirijat pentru cbiverniseli personale de amploare, inclusiv cu participarea unor străini gata să se adapteze balcanismului dacă afaceri mănoase se vor putea face cu investiţii derizorii. S-ar puica astfel ca, nu după mulţ timp, economia românească să se afle sub controlul unor îmbogăţiţi, car nu în urma manifestării unui spirit întreprinzător pe care aceştia şi l-ar fi dovedit pe piaţă în lupta de concurență — ceea ge ar fi în regula jocului — ci în urma unor aranjamente administrative, de corupţie şi trafic de influenţă. Calculul actual al puterii s-az putea dovedi îusă greşit. Viitoarele alegeri s-ar putea încheia cu alte rezultata decît cele pe care probabil contează. Şi atunci roadele genului de privatizare pe care l-a preconizat ŞI impus vor fi culese de cine se va nimeri şi nu de cei pentru care au fost pregătite.

Ca atare, ceea ce forțele politice parlameniare ae fi trebuit cu prioritate să urmărească ar fi fost asigurarea unei totale transparențe a procesului de privatizare, dublată de un -control publie asupra acestuia. Pentru că dacă, aeceptind să trecem la o economie de piaţă, trebuie să ne obişnuim cu ideea că unii vor fi mai bogaţi sau chiar mulț mai bogați decât alţii, este necesar să veghem ca îmbogățirea să se facă doar în limitele legii şi cu respectarea regulilor Jecului şi să nu permitem, pentru a prelua cuvintele diui Birlădeanu, „muştelor mai mari sau mal mici“ să se înfrupte din plăcintă pe căile balcanismului de care odată şi odată ar trebui săi ne debarasărm.

ÎN LOCDE

CRONICĂ PARLAMENTARA

Legea privatizării societăților comerciale a fost parcursă la Adunarea Deputaţilor, într-o singură săptămină. În absența opoziției, dezbaterile au fost formale şi pină vineri dimineața singurul fapt semnificativ a fost fișiitul miinilor ridicate în semn de aprobare. conform, instrucţiunilor. primite. Domnul deputat Staicu propusese cu o lună și ceva în urmă un sistem de supraveghere a votanților cu atribuirea de puncte albe și negre după fidelitatea față de grup, dar acum s-au distribuit instrucțiuni speciale, deoarece orice. nouă disidenţă ar îi. putut avea urmări grave asupra rezultatului final. Vineri dimineaja, riscul de a nu se. Întruni cele 198 de voturi. minime. a fost real. Grupul maghiarilor. și socialist-democraţii făcuseră declarații din care se înțelegea că vor vota împotrivă. F.S.N. a intrat În panică expediind. mesageri, în toate direcțiile, în căutarea deputaților. absenți, lar, pînă-la urmă, pentru a evita riscurile, prezidentul a propus amiînarea votului pentru luni după-amiază.

E de remarcat că nouă deputați U.D.M.R. s-au retras de la vot, fapt care dă satisfacție opoziției într-un moment delicat în privința relaţiilor din cadrul Convenţiei pentru Democraţie. -

F.S.N. va mai fi sprijinit, probabil, de agrarieni și

de aripa tinără a liberalilor cu care a semnat Carta pentru Reformă, un fel de contrapondere la

Convenția pentru Democraţie după modelul, devenit clasic, al contra-manifestațiilor și al contraproclamațiilor. Pare însă din ce în ce mai clar că legea privatizării, așa cum a fost ea concepută de „Guvern, nu va apuca să fie aplicată decit parțial, deoarece ne mai despart doar șase luni pină la viitoarele alegeri legislative. Guvernul se va grăbi, probabil, să aplice capitolul IV, cel care prevede vinzarea unor societăți comerciale înainte de constituirea Fondurilor. E de bănuit că, în această

privință, Guvemul a realizat deja anumite înțelegeri -

cu parteneri „străini, căci altfel rămîne de neînțeles această ciudățenie (procedurală,

Ne-am apropiat, iată, de fondul chestiunii. Diferenţele dintre. proiectul guvernamental și gindiree opoziției nu au fost îndeajuns-explicate și

e Îngrijorător.că presa care, se pretinde indepen- „dentă excelează într-o sumedenie. de confuzii. . t

Știam cu toții încă de la bun început că nu putem ieși din marasmuleconomic fără suportul! capitalului străin. Acum, Însă, opoziția ați că programul guvernamental ește antinațional și se grăbește

să denunțe vinzările către străini, preluind parcă. recuzita propagandistică a Frontului de dinainte-de:

alegeri. Este o confuzie întreținută cu bună şțiință, Programul opoziției nu se opune vinzării acțiunilor

către străini, dar așază în poziție privilegiată ideea

protejării capitalului naţional.

Vineri, partidele și grupările care s-au retras de la dezbateri au convocat o conferință de presă în care au declarat că au căzut de acord asupra unui proiect comun cu următoarea strategie: se realizează mai întii o distribuire gratuită către cetățenii români a unei părți din acțiunile societăților comerciale și se blochează pe o.perioadă de-un an sau doi vinzările către străini. Pe măsură ce capitalul românesc tinde să se consolideze și se creează un cadru concurențial echilibrat, se pot vinde acţiuni şi străinilor. Fondul. problemei este ca în toată această perioadă să nu se permită o înstrăinare necontrolată a capitalului românesc. Să mai arătăm că o lege a privatizării nu poate fi conce-

“pută pe criterii strict economice. E binecunoscut că ” peste tot în lume se dă o luptă acerbă pentru pro-

tejarea capitalului naţional și că o înstrăinare masivă atrage după sine pierderea deciziei politice. Săptămîna trecută a dat opoziței posibilitatea să-și cristalizeze opțiunile și este pentru prima dată cind avem senzația că se realizează nu o solidaritate în negație, ci una în proiect pozitiv. Dar să nu ne imaginăm că cele 11. formațiuni politice care

și-au. manifestat dezacordul, față de proiectul guvernamental vor găsi cu ușurință și alte puncte comune, Domnul Coriolan Bucur ne-a spus explicit că prezența P.U.N.R. alături de celelalte partide poli. . tice este strict conjuncturală, iar gruparea F.S.N.-

-20 mai sau partidul F.S.N. social-democrat al lui. -

Velicu Rădină vor avea, desigur, traiectorii, foarte giferite. Intr-o. manieră spectaculoasă au. reușit să se întilnească liberalismul, naționalismul și ideile eocialiste, într-o sinteză utilă momentului, dar pasul. următor va așeza.pe fiecăre la locul său de dinain-

e, NE aa a ai ci După aminarea votului. de vineri, Camera Bopiiaiei a dezbătut, în plen de data aceasta, raportul Birourilor permanente cu privire la Legea. siguranţei naționale. Scriam cu două săptămini în. urmă că Birourile permanente și-au depășit în mod . grav atribuțiile modificind un articol adoptat deopo=

"tivă la Cameră și la Senat. Se eliminase din text.

fragmentul care incrimina extremismele de. sorgin= te comunistă. Între timp. (și se pare că inițiativa . domnului deputat Stancov a fost eficientă) frag= mentul și-a reluat locul său în textul de lege. Litigiul a rămas doar în privința antisemitismulul, pe care deputații îl inlocuiseră cu mai generalul rasism. De cînd a intrat în ile „României Mari", domnul Țurlea (deputat F.S.N.) apare-din'ce în ce mai des la tribună să ne apere demnitatea naţională cînd Împotriva maghiarilor (pe care-i demască” cu fiece ocazie), cind împotriva. domnului Moses Rosen. ldeea exprimată cu ultimul prilej este că, la noi,.antisemitismul nu există și, prin urmare, prevederile dir; textul legii nu se justifică. in realitate, problema antisemitismului nu este una de existenţă, ci una de valorizare. Antisemitism a existat și mai există. lar negind cu A aliaie și patimă existența lui. nu vom reuși în final decit să-l confirmăm: Deputaţii au adoptat cu înțelepciune articolul care incriminează antisemitismul, dar nu credem că este suficient. Va fi un test cu mare putere de relevanță ce se va întimpla după intrarea Legii în vigoare. Va chema Procuratura în instanță gazete cum sint ;România Mare” sau „Europa'? Într-un stat de drept ar fi un lucru de la sine înțeles, :

HORAŢIU PEPINE

FLORIN GABRIEL MĂRCULESCU

RIVATIZAREA:

ENSIUNI ȘI PROVERBE

" Odată încheiate lucrările Constituantei, briza vacanței începuse să se facă simțită sub cupola Parlameriiului, conturile actualei sesiuni păreau încheiate și— sinceri să fim = ne-ar fi fost greu dacă nu de-a dreptul imposibil să prognozăm furtuna privatizării! Că proiectul de lege depus de guvern cu o apreciabilă întirziere avea să dea naștere unor aprige controverse, asta devenise o certitudine încă din momentul în care deputații și senatorii au refuzat să-l dezbată în procedură de urgenţă, considerindu-se necesară prealabila lui „disecare' în cadrul comisiilor speciale. Dar de

aici și pină la criza parlamentară este o cale lungă. Izbucni- .

„rea ei se datorează la drept vorbind mai puțin opoziției și mai

mult atitudinii intolerante a majorităţii feseniste, care a refu- .

zat o analiză de fond și, implicit, luarea în considerare a celorialte alternative formulate atit în incinta Parlamentului, cît și în afara lui. Și credem că nu a procedat corect, cită vreme în discuţie era definitivarea unui act normativ a cărui importanţă îl situează în imediata apropiere a Constituţiei și, în orice caz, la același nivel cu Legea fondului funciar. Deci, o reglementare capitală, cu urmări dintre cele mai profunde în viața noastră economică și socială.

Filmul evenimentelor este cunoscut și nu credem că ar mai prezenta vreun interes pentru cititor rememorarea momentelor cheie. Executivul și-a-susținut cu o înverșunare demnă de cauze mai bune propria-i concepție despre priva-

tizare, socotind că ne aflăm în fața unei „legi uimitor de:

inteligente, unanim preţuită peste hotare și pe care, după două eșecuri dureroase, polonezii înșiși au sfirșit prin a o -copia'! Chiar. dacă nu le-am reprodus cu maximum de fidelitate, cuvintele. reflectă ideile d-lui Adrian Severin și dovedesc cit de adinci sint înfipte în subconștientul unora dintre noi rădăcinile protocronismului care făcea ravagii prin -anii:'70. „O lege de pură obirșie românească“ spunea d-l

Roman pentru ă ne tace, probabil; să uităm sutele de mii de.

dolari achitate experților străini care au participat la elaborarea ei. Excesul de încredere afișat de reprezentanții executivului ne obligă să-i reamintim d-lui-Roman un scurt pasaj dincuvintarea pe care domnia sa arostit-o înfebruarie trecut în fața camerelor reunite ale Parlamentului. lată-l: „Pe termen mediu, guvernul are în vedere strategia de privatizare prin: a) stabilirea obiectivelor privatizării, în relaţie directă cu obiectivele restructurării; b) stabilirea criteriilor pe baza cărora se vor selecționa întreprinderile supuse privatizării și se' va dimensiona gradul de privatizare al fiecăreia; c) stabilirea drepturilor de preferinţă și a facilităților acordate diferitelor categorii de investitori; d) stabilirea ordinii de priorităţi șia ritmurilor de privatizare pe categorii de întreprinderi și pe ramuri. Deciziile în aceste. direcţii vor fi (...) sintetizate într-o lege a privatizării, ce se estimează a fi înaintată Parlamentului pină la sfîrșitul lunii martie 1991. lam putea aminti d-lui Roman și citeva obligaţii ce decurg pentru guvern din prevederile Legii nr.15/1990, între care şi aceea de „a prezenta Parlamentului programul și principiile acțiunii de privatizare, urmărind formularea unor soluţii fun

damentale pe criterii economice și diferenţiate în funciie de specificul fiecărui sector economic și fiecărei unităţi, precum Şi crearea unui sistem de preferință și de protecție pentru salariaţii societăţilor comerciale, care urmează afi privatizate“. Ce s-a realizat din tot acest noian de programe și măsuri? Practic nimic—și proiectul de lege prezentat de executiv este departe de a răspunde obiectivelor pe care

“guvernul însuși le considera ca fiind esențiale și indispensa-

bile în urmă cu numai cîteva luni...

Legea conține, în schimb, vicii ond aplicare se va dovedi imposibilă. Peisajul economiei de piață va fi complicat prin punerea pe picioare a unos hipersocietăți comerciale (așa-numitele fonduri ale proprietăţi private), al căror număr afost în mod arbitrar fixat la 5. Va mai: exista și un fond al proprietăţii de stat, ciudată instituție mitologică sortită pieirii prin autodevorare. Undeva într-un plan secund și strivit parcă de greutatea noilor instituții birocratice se:zărește și silueta umilă a cetățeanului-acționar, marionetă lipsită de: putinţa oricărei implicări în treburile societăţilor comerciale și obligată să se mulțumească cu dividendele subţiri și incerte ce vor fi obținute (sau nu) prin, strădania unor manageri necunoscuţi pentru el și (față, de el) scutiți de orice răspundere. Așa cum este concepută, priva-

ttizarea va fi un proces extrem de lent și va afecta într-o

măsură neînsemnată (epidermică) bazele economiei etatizate, în realitate fiindu-ne dat să asistăm la o veritabilă teîmproprietărire a statului și la o învestire a guvernului cu puteri discreționare, sustrase oricărui control. Acestea ar fi în mare punctele vulnerabile ale legii în discuţie și nu'este de mirare că ea a provocat critici dintre cele mai aspre, nu numai din partea opoziției parlamentare, ci și a sindicatelor. și specialiștilor, mulți, puțini, cîți avem. Privatizarea este, se înțelege, dorită de toată lumea, dar, cum subliniau reprezentanții partidelor care nu au consimțit să participe la discutarea proiectului de lege în Parlament,ea nutrebuie să fie acceptată în orice condiții și, de la sine înțeles, nici în dauna intereselor majore ale națiunii. incercareapreședintelui lon Iliescu dea mectadivergenţele ivite s-a izbit de atitudinea inflexibilă a premierului Roman care a impus Parlamentului (mai exact anexei feseniste) discutarea și adoptarea Legii privind privatizarea societăților comerciale în timp record, textul fiind parcurs — cum spunea cineva cuviteza luminii. La ora cînd scriem aceste rinduri, nu știm încă rezultatul votului final, aminat pentru luni 29 iulie, în speranța vană că opoziţia „refractară“ va accepta să revină în sală. Urmînd logica ostilităţilor, ni se pare de neconceput ca legea să nu întrunească „yes“-ul obedientei mașini de votfeseniste. O legevotată „înfamilie“, cu desconSiderarea punctului de vedere al unei opoziții care, absolut conjunctural, reunește partidele. care, altminteri, au prea puţin în comun, va sfirși prin a se „bucura“ de o-credibilitate

“redusă în cercurile investitorilor străini. Unica explicaţie a

insistenței guvernamentale ar putea să rezide în prealabila acceptare a soluţiilor privatizării conținute în această lege de

de fond și soluții a căror:

către marile, instituții creditoare din străinătate. Orice abatere arfipututavea drept consecință închigerea sau întire zierea sursee lor externe într-o perioadă în care capia : * -convulsiile economiei naţionale şz, apropie de punctul maxim al intensității.

Chiar dacă legea va întruni sufragiile parlamentarilor ma-: joritari, rămîne de văzut dacă ea va fi apoi promulgată cu aceeași ușurătate de către președintele Iliescu. Este și o chestiune de vanitate, dar și mai mult decit atit. Pentru că președintele este obligat să-și exercite prerogativele în scopul restabilirii echilibrului între forțele politice afiate în conflict. Or, cel puţin pînă acum, el nu a fost la înălțimea cerințelor. In fapt, i se oferă din nou șar.sa de â proba câ'se poate face util țării, măcar și în această unică împrejurare! Oricum, idilica unitate a tandemului lliescu-Roman riscă să se destrame definitiv. și nu este deloc exclus ca victoria obţinută de echipa guvernamentală cu lipsă de tact politic și exces de autoritate să se întoarcă împotrivă-i, necesitatea formării unui nou cabinet impunindu-se ca o condiție (sine qua non) a salvării Frontului din menghina nemulțumirilor sociale. Privită în această lumină, remanierea guvernamen= tală concepută de d-l Roman este fructul unei gindiri intantile. Tensiunile sporesc și orgoliosul nostru prim-ministru pare afi sortit unui sacrificiu ritual. Evident, în afara cazului în care el se va decide să abandoneze definitiv stilul promisiunilor nerespectate, proiectate cu sau fără voia sa pe fundalul unei pure demagogii, și să îmbrăţișeze cu toată decizia practicile unei guvernări mature și democratice în profunzime, ș

Datele jocului sînt însă prea ascunse pentru a ne hazarda în pronosticuri. Fiecare -zi “poate aduce clarificări vitale. Există, totuși, un proverb franțuzesc pe care d-l Roman nu se poate să nu-l cunoască: „Chose promise, chose due“. Și disputa sa cu d-l lliescu ne amintește un alt proverb: „Entre l'arbre et l'ecorce il:ne fauţ pas mettre le doigt'!*

28 iulie 1991 P.S. Conferința de presă a domnului Petre Roman nu a adus nimic nou. Totul a fost înecat în verbiajul cunoscut, -

* „Nu e bine să te amesteci în cearta dintre cei apropiaţi." (N. red.)

mplicaţiile legii privatizării şi, în orice caz, controversele ceonomice. şi politice iscate de aceasta, au lăsat poate în umbră, pentru un moment, intrarea, încă din luna treculă, în cea de-a treia etapă a liberalizării preţurilor. pe care sîntem obligați s-o acordăm acest din urmă este oricum mult mai mare, întrucît efectele ci dramatice le vom resimţ rînd şi deosebit de aspru, în timp ce acelea ale legii privatizării — mai ales aşa cum sînt prevedetile ci — vor fi eventual receptate cîndva, foarte tirziu, într-o perspectivă de fapt nedefinită.

Ce şanse de reuşită are această a treia liberalizării preturilor, avînd în vedere că anterioarele două — declanşate la 1 noiembrie anul tr cut și respectiv 1 aprilie anul acesta — au eșuat în simple majorări de prețuri, fără ca măcar ceva din menirea lor principală să se fi realizat? Ne-

tatea liberalizării preturilor este în afara oricărei discuţii. Menţincrea în mod ifi preturilor în chingă ani de zile în condiţiile tralismului comunist şi stabilirea lor din birou, fără a se ţine cont de semnalele pieței, au cons tuit sursa unora din -ecle mai grave dezechi din economia românească ; deficit de mărfuri cu căutare pe piaţă și, dimpotrivă, fabricarea de produse fără desfacere. Allfel spus, o di re. antieconomică a resurselor. iberaliz prețurilor avea deci rolul de a opri irosirile de resurse şi de a le îndrepta pe cele existente spre acoperiri nevoilor sociale reale, ce: ce implica, în ultimă instanță, o 1 structurare a productiei : respectiv kalimente în anumite segmente ale economici şi reînviorări în altele. O creştere a prețurilor la produsele şi serviciile exprimînd nevoi sociale era inevitabilă, pentru c reacţie spre echilibru avea să vină obicetiv din partea cererii, care, prin scădere, să se acomodeze ofertei insuficiente. A doua reacţie se spera a fi cea a ofertei, Încu-

AEZ ȘERDÂNBSCU

(Urmare în pag. a 3-a)

In faţa unei opoziții unite în rii,

privatiz

LEGEA. PRIVATIZĂRII TEAZĂ NEPOTISMUL

preşedintele şi premierul

a contesta proiectul guvernamental al

rămîn neclintiţi, ca stane de piatră.

legii

=-a vorbit in citeva rinduri de viitoarele aleeri locale, Ele ar trebui privite cu mare seriozitate. atit de opoziţie, cit şi de puterea actuală, Dar, totul se petrece într-o discreţie care va putea consolida doar actualele stări de lucruri. Adică, va putea adinci criza în care ne aflăm. DI. prim ministru a lăsat să se înțeleagă că, la nivetu! de jos, reforma şi, in general, tot ceea ce ţine de funciionarea corectă şi democratică a țării se împiedică de birooratism, de obstrucția celor ce sint apărătorii vechilor structuri, Este normal deci a şi Guvernul să fie interesat în deblocarea a: estor. mecanisme-trină, Dar la conferința de presă organizată de dl. Petre Roman, domnia sa nu a dat un răspuns explicit întrebării adresate de redactorul nostru : cum se vor destăşura viitoarele alegeri locale ? (In privința datei, după mai mullv variante, neoficiale, lansate pe „piaţă“, a venit si un lucru cert : ele! se vor desfăşura în octombrie). Pină la apariţia proiectului de Lege privind al serea consiliilor locale şi județene s-a plutit în ceata incertitudinilor, Era însă greu de presupus că şe va alege sistemul listelor, gindindu-ne ce-ar insemna criteriul proporţionalităţii într-un caz ca acesta. Se va folosi sistemul uninominal. Cum vor reuși candidaţii să-și susțină campania electoraCu ce fonduri ? Dacă vor candida din partea

(Urmare în pag. i

rajată de o remunerare superioară, aceasta urma să crească, temperînd în consecință creşterea preturilor, Ultimul efect, însă, nu s-a produs, Explicaţia; un mecanism concurențial în economia r0mânească nu există, Sectorul privat — motorul mecanismului concurențial — are o prezenţă submarginală. Şi instrumentele adiacente. indispenșabile — impozitare legată strict de efortul depus, un sistem de creditare adecvat, un curs realist al monedei naţionale — încă lipsesc. Iar autonomia acordată în principiu agenţilor economici de stat a fost folosită de aceștia aproape exclusiv ca o modalitate de a transfera asupra preţului de livrare toate carenţele activitatea proprie. și nicidecum de a o asana pentru a se ciștiga în competitivitate, ceea ce ar fi presupus dificila restructurare a producţiei şi dureroasa _restrîngere a costurilor salariale. Din aceste cauze, resursele au rămas distribuite pe absolut aceleași structuri economice, dar la niveluri de prețuri m;

înalte, Singurul efect este o reducere a presiuni

cererii — căci, Ia actualele prețuri, masa monetară de pe piaţă valorează mai puţin — dar nici o corecție de fond nu a intervenit în economie. Producția mărfurilor cu căutare nu a crescut, ci, dimpotrivă, este atit de scăzută încît acestea nu

se găsesc pe piață, în ciuda majorării prețurilor lor,

în unele cazuri chiar de 3—4 ori. Şi, ca urmare a preţurilor mult mai înalte, revendicările salariale au sporit masiv căutînd o recuperare.

ată de ce guvernul a devansat, faţă de

propriile sale intenții, a treia fază în

eralizarea prețurilor. Bugetul nu

mai dispunea de resurse. Prin înlă-

turarea plafoanelor stabilite în apri-

lie, se lasă acum preţurile să urce din

nou, căci agenţii economici nu vor scăpa prilejul

de a le mări în încercarea de a face faţă revendi-

cărilor salariale — unele deja promise dar încă

neonorate, Totuşi sînt cîteva deosebiri importante

în această a treia etapă de liberalizare a preţu-

rilor faţă de anterioarele două, deşi un mecanism concurenţial încă nu operează.

Prima deosebire este că în liberalizarea prețurilor intră energia, combustibilii și majoritatea materiilor prime. Anterioarele două faze. excludeau practic aceste produse și, deci, făceau. liberalizarea incompletă, s-ar putea spune chiar șehioapă, căci energia și materiile prime sînt pînă la urmă componente ale tuturor produselor și serviciilor. Tocmai din acest motiv, șocul va fi poate încă şi mai mare, dar și pasul spre reali tate va fi mai semnificativ, Singurele subvenți sînt prevăzute doar la cărbuni, minereu de fier şi concentrate neferoase.

A doua deosebire, la fel dacă nu şi mai importantă, este că, la combustibilii lichizi şi gazoşi — adică petrol şi gaze naturale. — precum şi la alte materii prime Carc se pretează fără probleme. unei. comparații internaţionale şi pentru a căror asigurare se apelează deja preponderent sau tot mai mult la import, preţurile vor trebui să

Evistă şi-n octombrie o duminică a orbului?

se vor mai

unui cva, stipendii ?

Dar a + dori să fie independenţi ? Pentru a se putea desfăşura în condiţii normale trebuia să existe o reglenientare legală, Or, ca,

legea, nu există decit sub formă de proiect (sintem! în august proiectul este datat 26 iulie). Parlamentul

activitatea în seppoate

este în” vacanţă, Îşi va relua tembrie. în octombrie vor fi alegerile, Se vorbi de campanie electorală în aceste con Cum şi cînd se va mai puiea duce cu zultate şi pentru alegători, şi pentu candidaţi ?

Pentru accastă toamnă s-au aglomerat extrom ae multe probleme, Tehnica tragerii de timp pare favorabilă doar sistemului care, bazat pe vechile Structuri, se consolidează intr-o imensă frînă a procesului de democratizare a ţării, Schimbarea țării trebuie să înceapă de la nivel local. Dar tocmai ucolo nu sint semne că s-ar mişca ceva. Ba, dimpotrivă, lumea e disperată de telul în care administraţia locală taie și spînzură, Este oare posibil ca după nici doi ani de la evenimentele din decembrie, care promiteau atitea schimbări înndamentale şi spectaculoase în viața oamenilor, prin județe sau chiar oraşe mici să fie regretate fostele organe de conducere ? Să se spună că toţi cei care au venit ia conducere nu mai au frică de nimeni şi nu mai au nici un Dumnezeu ? Este posibil !

se alinieze la cele mondiale, Alinierea la aceste prețuri — căreia agenţii economici trebuie să i se supună imediat, iar consumatorii individuali începînd de anul viitor — va fi dureroasă, dar costurile care includ respectivele produse vor dobîndi un criteriu obiectiv de formare, iar rezultatele economice. obținute o normă la fel de obiectivă

pentru aprecierea rentabilității.

în sfirşit, deosebirea cu efecte încă şi mai profunde derivă din faptul că această a treia fază de liberalizare a prețurilor ar urma, potrivit ho-

îrii guvernamentale, să se asocieze introduceri

curs unio, realist al monedei naţionale. Consecințele decurgind din aceasta vor fi poate cele mai dramatice, dar, încercînd o detaşare de durerile implicate, trebuie subliniat că un curs realist al monedei naţionale, ca „preț al tuturor prețurilor“, constituie singurul instrument cu care. se poate avea certitudinea că prețurile se debarasează de subiectivisme, arbitrariu și voluntarism, se poate şti dacă o aclivitate este într-adevăr profitabită sau nu. Iar raportarea directă la concurenţa internaţională — pe care o presupune „un curs valutar rcal și, în consecinţă, 'convertibilitatea monedei naţionale — este, de fapt, unica modalitate, prin exigenţele. reclamate, de” promovare a eficienţei şi competitivi

ceste- “deosebiri de fond diferenţiază | net noua etapă a liberalizăril prețuri lor de anterioarele două. Asocierea

» cu alinierea La nale a preţurilor interne ale produse-

ă lor; comparabile precum şi cu introducerea. convertibilităţii leului va împiedica noua i beralizare a preţurilor să eșueze doar într-o simplă majorare de preţuri, urmînd să-și realizeze şi menirea de a promova treptat coreci

naţională, îndeosebi în ce pri-

veşte redirijarea resurselor spre activităţile economice performante şi profitabile, Aceasta nu înseamnă cituși de puţin că durerile economice și sociale. vor fi impotrivă mai mari. Dar, spre deosebire de fazele anterioare, aceste. dureri vor avea măcar un sens, acela legat de speranța că. restructurările produse vor ameliora în timp situaţia economică. şi, prin implicaţie, nivelul de viaţă,

la prețurile _internaţio-

Pe termen scurt, nu ne putem însă aștepta la nimic roz, chiar dacă la o seric de produse şi servicii principale pentru populaţie (energie, com-: bustibili pentru încălzire, 6, uni, “azhăr, ulei , medicamente) subvenţii statale ne vor

pină la sfirșitul anului, de efectele liberali-

Somajul, însă, va spori şi un puternic puseu inflaţionist se va produce. Cel declanșat este doar o păriivică. Guvernul ştie acest lucru și, tocmai de aceca, nu dorește să insiste asupra implicații lor. Dimpotrivă, se străduieşte să lase impresia că, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut în cazul liberalizărilor anterioare, se preocupă din timp de compensarea efectelor ce vor veni, anunţind indexarea, ciștigurilor la creşterea prevăzută a. prețu-

r, cu accent pe indexarea superioară (în prode trei ori) a cîștigurilor mici (îndeosebi

Pentru a preintimpina influențarea. electorăti: ini, la alegerile din 1992, de către organele pute rii locale, opoziția ar trebui să fie mult mat! a tentă la cun se vor desfăşura alegerile locale; Alin această toamnă, Mai corect spus ar fi să le ia în seamă, Să le acorde importanţa cuvenită. Sint țări îm care asitel de alegeri sint mult mai im: portante pentru toate partidele decit cele paria mentare, Se pare insă că opoziţia se lasă antre nată în dispute mărunte, colaterale pierzind dir vedere esențiatul. 3

“în stirşit, nu putem cluda un fapi fundamenta. în ultima vreme, ori de cite ori se părea că ne vom apropia de o imagine ceva mai bună în ochii lumii s-au intimplat fapte care au ferfelit România, Alegerile locale vor fi, bănuim, încă o piatră de încercare pentru noi înşine, peniru acreditare: ideli că am învățat ceva din regulile dcinocraţiei De vom lăsa, incă o dată, să se exprime patimile politice sub o formă primară, de vom pune electoratul in situația de a nu avea practic cu cine să voteze, sau de-l vom conăuce ca pe un orb la nene, rezultatul va fi jalnic pentru România. “Se vor amina nu numai schimbările afit de dorite (cel puțin în, declaraţii) de noi toţi, dar vom reuși pertormenţa să mai facem şi nişte paşi înapoi.

CONSTANTIN. STAN

a pensiilor). Dar puseul inflaţionist nu se va încheia pină cînd un curs unic realist al leului nu va îi introdus şi o convertibilitate chiar parțial: a acestuia nu va fi stabilită. Un asemenea curs va implica o devalorizare cel puțin în proporție de peste două ori a actualului leu oficial şi, ca atare, doar atunci cînd efectele scumpirii corespondente în lei a importurilor se vor fi propagat în costi rile tuturor produselor şi serviciilor, se va putea spune că această a treia fază a liberalizării preţurilor se va fi încheiat. Deocamdată introduce convertibilităţii leului este amiînată pînă la întrarea creditelor promise de „Grupul celor 2 care să se reconstituie rezervele valutare ale țării, acum epuizate, şi care să folosească drept garanţie. e fapt, prin asocierea cu introducerea ităţii leului, a treia fază în liberalizarea preţurilor devine un proces îndelungat, care va continua şi după 30 septembrie cînd guvernul lasă țelege că ar urma să se încheie. După data menţionată, stabilirea de noi preţuri va trebui anunţată cu trei luni înainte, dar aceasta nu înseamnă că procesul nu se va derula pe mai departe; întrucit prețurile vor trebui să se adapteze, oscilaţiilor celor internaționale şi înseşi schimbărilor de curs valutar ale leului. Chiar dacă nu seva numi tot aşa, cea de-a treia etapă de liberalizare a preţurilor va continua pînă cînd va fi lichidată, în bună măsură, anomalia actuală, pe care o exprimă atit de bine faptul că o masă la un restaurant bucureştean îl costă, acum, în lei pe un occidental nu contravaloarea a 20— 30 dolari, ca la el acasă, ci a numai 2—3 dolari. Pentru aceasta prețurile interne vor trebui să crească într-un ritm superior devalorizării leului. lucru nu se va putea produce deile convertibilităţii monedei naţionale, cînd cursul leului se va forma nu doar pe baza preţurilor cîtorva produse de importanță marginală, ci a ansamblului produselor şi serviiilor, Salariile nu vor putea însă. ţine pasul cu creşterea preţurilor pînă cînd sporirea productivităţii muncii nu-i va permite. - în. condiţiile actualului nivel precar al, productivităţii muncii și tendințelor ci de scădere, nu se poate stabili decit e indexare pari salariilor, Guvernul actual o preconizează doar la 20%. Adică numai o cincime din sporul de pr ţuri va fi compensată. Restul rămîne la posibilităţile agenţilor economici. Cej ce vor putea, vor compensa mai mult sau întegral. Cei ce nu, își vor condamna salariaţii la salarii umilitoare sau la şomaj. E groaznic, dar nu trebuie să ne amăgim că ar putea fi altfel. Avînd în vedere că se apropie campania electorală, oamenii — viitori votanți — trebuie să ştie că cei ce le vor promite marea cu sarea, le vor spune doar baliverne. Avertismentul este necesar pentru că, tocmai răspîndind iluzii, cei ce ne guvernează acum au cîștigat trecutele alegeri, în fimp ce în practică situaţia economică i-a obligat să facă exact invers deci!

$ în timp piu, dar discuti prelua caimacul.

opoziţia

Zarurile. au fost aruncate, Majoritatea - FSN-istă din Parlament, susținută de cei mai apropiaţi „tovarăși de drum“, nu s-a lăsat impresionată de retragerea de la dezbateri a parlamentarilor din partidele şi grupurile de opoziţie şi a definitivat „în regie proprie“ proiectul legii privatizării. Documentul iniţial, apreciat de domaul prim ministru „de incontestabilă competență şi abnegaţie" (sic) a reușit să” întrunească în comisii nu mai puțin de 150 de amendamente la un proiect de numai 69 de articole, Din surse oficiale aflăm că 36 din aceste amendamente: au fost chiar acceptate.

în - termeni» sportivi, opoziţia parlamentară a realizat cu» siguranță unul din cele “mai slabe îjocuri posibile; Dacii “proiectul alternativ al! întregii. opoziții, elaborat de-abia în zilele de 27 şi 28 iulie. ar fi! fost înaintat Parlamentului concomitent cu, proiectul guvernului, dacă s-ar fi gurat sustinerea „proiect alternativ: de

Explicină promulzarea sau respingerea legii ?

majoritatea centralelor. sindicate, cu siguranță că documentul final înaintat spre promulgare președintelui României ar fi arătat cu totul altfel, Prizonieră a tacticii bazate aproape exclusiv pe demascarea tendințelor neocomuniste din activitatea PSN şi a guvernului, opoziţia s-a dovedit total nepregătită să combată competent și eficient proiectul guvernamental, care asigură -în mod cert o privatizare rapidă, dar ai cărei principali beneficiari urmează să devină noua nomenclatură postrevoluţionară și toți cei care în momentul de faţă dețin capital, relaţii şi o minimă experienţă în afaceri. Că din această ultimă categorie fac parte îndeosebi reprezentanţii vechii nomenclaturi, bişpitarii și așa Zişii oameni de afaceri, imbogăţiţi prin afaceri, veroase în cele 19 luni de guvernare PSN-istă, se pare că nu a îngriiorat în mod special pe autorii proiectului guvernamental. Dacă în locul discuţiilor sterile din comis; feritoare la oportunitatea fondurilor, instituţii validate de întrea practică a ţărilor capitaliste cu o economie dezvoltată, sau a procentului de 30%, din capitalul social al societăţilor comerciale e se distribuie gratuit cetățenilor, soluţie deja prin prevederile Legii nr. 15/1990, reoziţia urmărit cu precădere completarea 'proiectuferme. vizind: pro-

lui gavernamental cu dispo te area cetiiţenilor oneşti de matrapazlicurile posi.

bile ile unor demnitari sau ale funcționarilor puplici, chemaţi să gestioneze și controleze. întregul proces de privatizare, cu siguranță câ am fi avut o Mege mult. mai bună, mai “dreaptă și mai stim lativă pentru “majoritatea populației țar 4 109009 de sinecure

semenea punct de vedere poale fi pr.n numeroase exemple. Ş „Să începem cu o probiemă de principiu, pe care

ilustrat

Legea privatizării implementează nepotismul

i-a irosit contraargumentele asupra unor aspecte de princinu a observat cum Puterea și-a pregătit mijloacele practice de a

Executivul argumentează,

legea. 0 tratează doar tangenţial. Cele peste 6000 de societăți comerciale ce urmează să se privatizeze în următorii 6—7 ani, vor fi în. întreaga ioadă de tranziţie practic conduse de Consiliile împuterniciţilor Statului. (C prezenta Fondul Proprietății de Stat, care la rînține în calitate de acționar, cel puţin n capitalul social al societăţilor co- „ deci aşa numitul pachet de control al

societăţii. CIS-urile numesc directorii, ceilalţi membri ai Consiliilor de Administraţie, aprobă strategia de conducere şi dezvoltare a societăţii,

decid a: dimpotri samd.

Din cine se compun CIS-urile ? în afara repri zentanţilor unor. organe de specialitate ale administraţiei de stat, din 2—10. „ingineri, tehnicieni, economiști şi, jurişti specializați în domeniul de activitate“ al respectivelor societăţi, numi iniţial de către ministerele de resort şi după intrarea în vigoare a legii privatizării de către Agenţia Naţională de Privatiz

Lipsa unor reglementări clare şi. ferme. privi cerințele de competenţă profesională

ra eventualelor fuziuni de societăți sau ă _vinzări din patrimoniul societăţilor

bilitate cerute acestui imens. corp a tratori, a făcut ca în prezent mulți membri, CIS să provină din rîndurile salariaţilor. defunctelor

ministere şi centrale industriale şi uneori „chiar din rîndurile cunoștințelor sau .prietenilor. celor care au propus listele inițiale, directorii coordonatori ai societăţilor comerciale. ]

Ştiţi care este Indemnizaţia medie a unui mEmbru CIS, în afara salariului pe care îl primeşte la unitatea unde își desfășoară activitatea de bază ? Circa 5—10 mii lei pe lună, la care se pot adăuga și alte avantaje (tanțieme, participare la beneficii. etc.).

Dacă luăm o medie de doar 6 membrii CIS pe societate, ajungem la un total de 36000 de per. soane. Dacă la aceasta adăugăm cenzorii societăţilor comerciale, în număr de 3 (plus 3 supleanţi) pe societate şi membrii Consiliilor de Administrație ai regiilor autonome, ajungem la concluzia că dintr-un foc „privatizarea“ a creat un număr de peste 100000 de „indemnizaţi“ (uneori, poate termenul sinecură ar reda mai exact reali tatea),

Toate aceste organisme sint indiscutabil necesare și utilitatea lor. principială nu poate fi pusă a îndoială. Ceea ce poate fi şi chiar trebuie pu a îndoială, este modul în care au fost şi sînt ielecţionaţi aceşti „specialişti“,

0 Dacă nu tatăl, măcar un văr...

Logic ar fi fost, ca toţi să provină dintr-un corp de experți, constituiți pe baza unei examinări obiective şi riguroase a competenţei profesionale, şi a conduitei morale, a candidaţilor. Nu vedem ce ar impiedica chiar ocuparea pe buză de concursuri publice a acestor funcţii.

Legiuitorul nici măcar nu ar fi trebuiț să depună un efort excesiv de căutare paritru a găsi soluţii care să impună un minim de exigenţă în eliminarea condidaților vădit incompatibili. “De pildă, în Legea ne. 31/1990 privind societățite comerciale, 'se pretinde ca experţii numiţi pentru o activitate temporară, legată de evaluarea aportului în natură al fondatorilor unei societăţi pe acținai, Ss? nr Sin rude. nînă la gradul patru inclusiv,

sateliți

Fot«

eu fondatorii şi să nu primească nici un fel de remuncrație, alta decit indemnizaţiei de. expert, de Ia fondatori.

în schimb, cel puţin teoretic, copiii, părinții verii sau alte rude ale unui dircetor de societa comercială pot fi membrii CIS-ului societăţii. res=. pective. Sperăm că numai graba a generat ase menca anomalii şi că regulamentele “de aplicare î legii privatizării, vor curma orice posibilitate

cle sau altele asemenea să apară în practică. Cest -este că locul firese al unor reglementări dd, asemenea importanță era în lege şi nicidecum “|

xegulamente. sau instrucţiuni, + -. ,

În momentul diseutării Legii mre-45/4980nnur! ministru Adrian. Severin a subliniat în repetate: rînduri că aceasta este inspirată de faimoasa lege Madgearu din 1929, ceea ce este foarte adevărat şi pe dcasupra este şi foarte bine,

$ Cînd îl invocăm și cind îl uităm pe. Madgearu for Ceea ce. surprinde însă la compararea - legii Madgcaru ou Legea 19/1990 este faptul că prinire „alte omisiuni“, ultima omite şi prevederile art 46 și 93 potrivit cărora : „Membrii Corpurilor. legiuitoare nu pot face parte din''consiliile de: administraţie ale societăţilor. comerciale cu participare de. stat, respectiv al regiilor autonome“; Este cert că dacă la timpul respectiv ar fi existat şi CIS-uri, interdicţia s-ar fi extins și asupra acestora. Putem oare deduce din această omisiune că distinşit noştri parlamentari pot face „parte, în timpul andatului parlamentar și din Consilii de Admi: straţii. sau Consilii ale Împuterniciţilor: Statului 7 Întreg. capitolul legii. privatizării referitor » la sancţiuni este -de o. „blindeţe”: înduioșătoare, De exemplu, un funcționar. public, indiferent -- dacă este ministru sau simplu. înregistrator, care divulgă informatii de, ne urma cârora el sam altii

„Unii ar vrea să mă vadă departe de țară... dar eu mă simt atit de bine aici“ Foto : Andrei Sucim

realizează ciştiguri necinstite de milioane de 1 se alege doar cu o „amendă de la 150 mil

la 200 mii lei“. Oare trebule să tnțelegera că dlse poziţiile Codului Penal referitoare la „abuzul în serviciu” sau „divulgarea unor secrete privind interesele obşteşti” se suspendă pentru aceste delicte ? Poâte ar fi util de amintit şi faptul că legea Madgcaru prevedea că, dacă un număe de numai 11 deputaţi aveau obiecţii de formulat cu privire -la activitatea unor agenți economici cu capital de stat, se declanșa automaț procedura de convocare a; comisiilor de specialitate ale parlamentului.

Dacă analizăm sub incidenţa etici! şi a legiloe morale întregul proces de privatizare, nu putea trece cu vederea lentoarea şi lipsa de interes cu care executivul şi puterea legislativă promovează aseme= nea reglementări juridice fundamentale cum ar fi: Legea declarării averii demnktarilor, Legea funcţionarilor publici şi de ce nu „Legea responsabilităţii. ministeriale“ prevăzute de Constituţia din 1923, dar omisă din proiectul actual de Constituţie.

Legile, oricît de bune," nu pot extirpa fenomenele de corupție,, dar pot aduce o contrlbuţie însemnată la jugularea lor, la destășurarea „jocului“ în baza unor reguli egale pentru toţi şi cunoscute de toţi,

Dacă, însă legile sint incomplete, contuze și cu multe „portiţe“ pentru cei puşi pe căpătuială, atuncl...

aprobă, opoziţia pare a fi înghiţit găluşca

: Eugeniu Salabaşev Dr. U. VINEA

SN. SHOW

Legea privatizării a fost, în fine, votată, după ce axgenstiuit un „lung prilej de vorbe şi de ipoteze“. Parlamentul, cu majoritan şi minoritari, a luat Vara lia, după o primă “ „sesiune ' istoi e care a votat peste 90 de legi, Aoegăror tin) eficacitate 0, Vom suni pieiea dulem, Aflaţi pleca

simţit datori să se gratuleze reciproc, cu un lan caâragialesc : feseniştii pentru că opoziția s*a achi tat onorabil de rolul de decor, ia opoziţia pentru că pe ici” — pe colo majoritarii i-au dat voie să plaseze amendamente 'căre nu schimbă nicidecum fondul “problemelor. Puțin a lipsit să nu asistăm la „pupa piaţa Endepândenţei după cea fost cit pe:ce să vedein + păruală în toată lega... privatizarii. Pentru omul de rind, cu buzunarele golite de un execuliv preocupat mai ales de consolidarea po: ției sale în culisele lup! politice şi de exploatarea electorală a orucărei greşeli a adversarului, zimbeschimbul de amatraduce imaginea „ Departe de idesa reconeilierii onale, de bă lia onestă, în planul ideilor, parlamentarii (nai ales fesenişti) au optat adesea pentru insinuări şi chiar ameninţări. Potopul de vorbe frumoase cu care s-a încheiat sesiunea parlamentară a reuşit cu greu să ascundă imensa facţie a FSN-ului de a-și îi atins scopul: votarea unei Constituţii șchioape,a | unei legi funciare pentru IAS-uri i legi a priv! ii care, ritatea românilor, va fi ăci în loe să peritalea. Mă ru“ prezentată

tem că „teoria Văc:

de. autor la conterinţa “de: presă a FSN din 31 iulie este, în fond, o

formulă einică: posibilitatea de a modela lucrurile din mers este reală doar în cazul în. care intervine interesul FSN. Altfel, pentru ceiialţi se operează cu formula „dura lex, sed lex“ ! ă

Spectacolul satisfacţiei nedisimulate a FSN a luat proporţii felliniene la susnumita conferinţă de presă. Fiecare din reprezentanţii partidului de guvernămint aflaţi în curtea conacului boieresc din Aleea Modrogan 1 s-a simţit dator să adauge cite ceva, să explice, să arate cu degetul. Intervenţia d-lui Ioan Moidovan rămine antologică: opoziţia este, în fond, impotriva FSN! Se pare că, asemeni multora, domnia-ta a rămas cantonat în ideea că „cine nu e cu noi, e împotriva noastră“, Elucubraţii de acest fel s-au mai rostit şi ele pot fi puse și pe seama eutoriei a multora din feseniştii aflaţi în amurg la sediul central. A lipsit retorica acidă şi gestul caragialese ale d-lui Dumitraşcu, prea ocupat. în a-şi îneca în vin amarul de părinte dezamăgit. Aş spune că întreaga montare s-a vrut o agapă cu presa, ca pentru a demonstra că s-a lucrat plenar, că s-au obținut succesele scontate. Ca pentru a da cu tifia opoziţiei şi celor care se indoiesc de faptul că FSN, în frunte cu liderul său naţional, cîştigă pariurile cu sine însuşi. Ceea ce nu înseamnă că lucrurile merg mai bine. Dimpotrivă.

RODICA CHELARU

„Luni dimineaţa (29 iulie), cineva câre nu.

- credea în lucrurile prea ușor previzibile

: "susţinea că e posibil ca Legea privatizării să' :nu fie aprobată la Cameră. După ce votul a . „confirmat previzibilul, a insistat, anticipind o.

răsturnare de situație la Senat. Nu-i nimic,”

Legea atrecut și la Senat, dar cel care nu se „împăca cu situaţia a apreciat că e cu putință ca președintele țării, tulburat de protestele "sindicatelor şi de schisma produsă în Parla-

ment, să nu dea proiectului de lege autorita--*

tea semnăturii sale. In realitate, din momeniul în care grupurile majoritare din cele două > Camere audecis să dezbatăiegeaîn absenţa „opoziţiei, lucrurile erau tranșate. Proiectul

- devenise deja lege și tot ce a urmat afost o:

simplă formalitate îndeplinită la repezeală. intîmplările n-au lăsat loc nici unei speculaţii și ne-au convins că la nivelul cel mai înalt al, : puterii, în ciuda atitor die eulS "nepotriviri, există încă o certă solidaritate, - întemeiată pe ceva ce nu poate fi mărturisit.

Prin urmare, ultima săptămînă a sesiunii.

"parlamentare s-a încheiat cu o serbare a

„unui viitor experiment fără precedent, cu o „mare îngrijorare. .: ; .

Parlamentul a reușit după un an de funcţionare să fie ultimul în topul simpatiilor .

„publice; F.S.N. arborează inutil cele peste o

'sută' de legi aprobate sau Proiectul de : Constituţie, căci simpatiile și antipatiile co-:

_lective se contractează intuitiv. Milioane de oameni i-au văzut dormind pe parlamentari: - prin intermediulreportajelortelevizate. După cearta dintre Parlament și Televiziune, reportajele s-au curăţat de elementele pitoreşti, "dar presa scrisă, indiferent de simpatiile : politice, a insistat în continuare asupra situaţiilor ridicole, cultivind de predilecție - poanta și' detaliul umoristic. Dintre toate coinporienitele puterii, Parlamentul afost cel maiexpus opiniei critice, astfel încit, acum, la.

sfirşitul sesiunii, o simplă propoziţie binevoi-

toare cum ar fi: „parlamentarii au intrat într-o

'binemeritată vacanță“ -pare să conţină o intenţie ironică. Omul obișnuit, cel care muncește cel puţin opt ore pe zi în condiţii grele, e convins că salariile deputaţilor Şi. senatorilor sint exagerat de mari și poart

NLOCDE.

CRONICĂ PARLAMENTARA.

și evidente”

și cu un mare sentiment de frustrare . al opoziţiei. lar pentru noi ceilalţi, pacienţii .

“resentimente acestoi legiuitori ienași şi lipsiţi „de simţul raspunderii. = - i

-. Deputaţii și senatorii, dar și observatorul.

atent al vieții parlamentare, resimt această,

imagine ca pe o. mare nedreptate. Parla-. :

- mentul este orealitate colectivă și foarte ete-. "rogenă și alături de personaje ridicole, agre- “sive sau agramate, activează destui oameni

:-merituoși (unii chiar cu distincţie intelec- “ “tuală) și cu uni real sentiment de responsabi-: litate.. Chiar. dacă nu s-a creat, așa cum ni. -s-ar părea normal, un răporț-clientelar între... reprezentantul ales și electorat, avem bune :

„exemple de oameni îngrijoraţi'de reacţia.

* alegătorilor și pregătiţi săvinăînîntimpinarga. .

sugestiilor lor. Votaţi pe liste, de-a valma, : „unii s-au făcut cunoscuţi și au șanse să. . “ rămînă în cursă pentru viitoarea legislatură... ace s _ Dar există în această nedreptate un. cadrul comisiilor. In orice caz, am fi avut + adevăr. Parlargentul ca instituție n-a. știut : - "să-și cultive prestigiul și să-și întărească au=:

toritatea. Acum, după un an de funcționare, :

putem trage concluzia că primul principiu al democraţiei, separarea puterilor în stat, nu

“are acoperire deplină în realitate. Parlamen= . tul pășește timid în urma executivului: și .

sfirșește prin a-i confirma deciziile -şi a-i

=. acoperi abuzurile. Schematizind, "lucrurile

decurg în felul următor: 1) o majoritate fese-

francezul, deși la noi e gălăgioasă și eloc-

alungind contraargumentele cu plictis și cu

nerăbdare. E primul nivel al dominației exe-. .

cutivului, care nu poate fi contestat, cel puţin

din punct de vedere formal; 2) birourile per- “manente (orice “s-ar spune despre neînțelegerile dintre: Marțian Dan, Bârlădeanu și echipa guvernamentală) își alcătuiesc ordinea de zi în complicitate cu primul-ministru şi cu președintele ţării. La vîrt, puterile se amestecă și Parlamentul în

lenul său, în condiţiile unei majorităji a

rontului, ii găsește mijloacelede reacție '3) legislativul își exercită controlul asupra executivului nu doar prin posibilitatea unei moţiuni de cenzură, ci, în mod curent, mai aleș prin intermediul comisiilor de anchetă. E cunoscut însă ce s-a întimplat cu anchetarea evenimentelor, din 13-15 iunie (și am

. “Poliţia, (S.R.I.?

„semnificativ. -

nistă, agăţată în trena programului guverna. menta! (la majorite silencieuse, ar spune.

ventă prin intoleranță). își impune opţiunea, *

- aflat deja şi cioie lucruri despre activitătea - „comisiei ,

erevoiești”): S.R.|., Poliţia, Pro-: “curatura s-au întrecut în a refuza comisiei. informaţiile necesare, astfel încit, în ciuda. *evidenţei că președinteleţării, administraţia,. .

i au fost implicaţi. activ în-. invazia minerilor, comisia (prin raportul! oioeijie desigur) nu poate prezenta probe cu relevanţă juridică; 4) regulamentul de:

-“funcţionare a celor două Camere a fost

: desesri încălcat (cu complicitatea instituțiilor „executivului și a unor compartimente din.

cadrul Parlamentului) cu intenţia de a impu-: . .ne un proiect de lege despre care se știa că :

"va, stirni serioase. împotriviri. (v. Legea.

siguranţei naţionale). lată de ce Parlamentul :

“nu are autoritate, e o semi-putere în stat și,-

„implicit, nu are nici prestigiu în ochii opiniei î publice. In această privinţă, ultima sesiunea : actualei legislaturi nu mai poate aduce nimic :

=-pP.3. A „„ Arfi interesant de știut în ce fel ai fi evoluat * imaginea Parlamentului dacă opinia publică * ar fi avut acces Ja toate dezbaterile din.

numeroas> surprize. Una dintre ele ne-a prilejuit-o declaraţia domnului senator lor-: : govan în legătură cu un articol din Proiectul: . :de Constituţie, prin care se interzice.

„strămutarea unor populaţii de altă origine pe

teritoriul țării noastre. Articolul parea o. rotecţie absurdă împotriva unui pericol. imaginar sau, în cel mai bun caz, o preluare.:

:- mecanică și nejustificată din Constituţia din -- 1923. Cu puţin tim “din ziarul Cuvintul, domriul Buduca con-

în urmă, într-un articol :

struia un scenariu potrivit căruia numărul de 400 de mii de evrei uciși în timpul războiului n-ar constițui cifra reală, ci numărul negociat. de comunitatea evreiască și actuala putere, înlimitele căruiasăse facă o nouă strămutare de populaţie evreiască în România. Ca și articolul din Constituţie, speculația ziaristu-. lui, nesprijinită de probe, părea absurdă. “Dar, corelind cele două fapte, ele tind să capete un înțeles L-am întrebat pe domnul lorgovan, președintele comisiei de redactare a Proiectului de Constituţie. despre înțelesul articolului cu pricina. Domnu! sena-, tor a depus mărturie ca. „persoane serioase au susținut în cadrul comisiei că dețin: incasii certe cu privire la o eventuală intenţie de strămutare masivă de populaţie evreiască în România” Deocamdată nu avem posibilitatea de a verifica seriozitatea "persoanelor în cauză, şi ni se pare firesc să ne abținem ş dela o pripită vaorizare a ipotetice! situații za a HORAŢIU PEPINE