Alegeri prezidențiale în Republica Moldova

la suta...

Mircea Ion Snegur, candidat uhie pentru funcția de presedinte al Republicii Moldova, a obținut 98.2 la sută din voturile exprimate — a declarat agenției France Presse Dresedintele Comisiei . Electorale Centrale. Vladimir Chictenes. El a precizat că. dintre cei 2.4 milioane de alegători inserisi pe liste, 02.9 procente S-au ntezentat duminică la u?ne pentru a-l confirma pe presedinte.

MIHAI KORNE MAJORITATE ZDROBITOARE PENTRU VOTĂRI FĂRĂ PERSPECTIVE

Cele două referendumuri din 8 decembrie s-au soldat în România, la răsărit şi la apus de Prut, cu procentaje scăzute de abţineri, Boicotul preconizat de Frontul Popular din Moldova (E.P.M:) şi de o parte a opoziţiei în restul țării a eşuat.

Nu ne miră, deoarece nu cunoaştem precedente cînd boicotul să fi reuşit. În ambele cazuri a fost o greşeală care nu a scăpat alegătorilor.

În Basarabia, unde Mircea Snegur a fost ales de 90%, din votanți, un candidat F.P.M. nu avea, desigur, sanse, dar campania. electorală i-ar fi permis să obțină cel puţin 30% din voturi. să-şi expună programul şi să fie cunoscut pe viitor de alegători. In democraţie, voturile se repetă, dar rezultatele se schimbă. Actualul preşedinte al Franţei a fost înfrînt atit de generalul de Gaulle cît şi de fostul preşedinte Giscard d'Estaing, înainte ca, în cele din urmă, să fie ales şi reales preşedinte. Alegătorii nu-şi dau votul unor oameni pe care nu-i cunosc. Şi în care nu pot avea încredere.

La vest de Prut. Constituţia a fost aprobată de 76,2% din votanţi. Dacă opoziţia ar fi cerut respingerea ei, des ființarea Consiliului Suprem al Apărăvii şi restructurarea SRI-ului, abținegile ar fi fost mult mai puţin nume oase, n-ar fi depăşit 15% din corpul electoral şi voturile împotriva Constituţiei ar fi ajuris probabil la cel puțin 40%. Desigur, puţini sînt cei care și astăzi îndrăznesc să ceară suprimarea S.R.L-ului şi a Consiliului Superior al Apărării, fără această revendicare fundamentală, cum îşi poate închipui opoziția că-și va realiza vreodată programul, cînd sediile tuturor partidelor sunt căptuşite de microfoanele S.R.I.-ului. Este exclus ca o asemenea cerere, făcută de opoziţie, să fi rămas fără ecou chiar şi la cei 8.2 milioane de votanţi care au aprobat Constituţia.

Cum opoziţia nu a avut o atitudine clară, cele 2,5 milioane de voturi „NU: au fost compuse din 11 milioane de cetățeni de origine maghiară, opuși statului „naţional“ şi cel mult 14 milivane de monarhiști, opusi republicii.

În ciuda majori lor zdrobitoare, ambele votări sunt lipsite de perspective. Republica Moldova, şi deci preşedintele Snegur, avea un sens în cadrul Uniunii de State Suverane, gîndită de Gorbaciov. . Astăzi, cînd Ucraina s-a declarat ' -tependentă, Moldova de ia est de Prut pare greu viabilă ca stat independent, Cuprinsă între Ucraina şi România, fără deschidere la mare, cu o industrie în bună parte militară și total dependentă de piaţa sovietică, cu probleme etnice grele — la 1 Decembrie, găgăuzii şi rusofonii din oraşele nistrene au votat independența. Ucraimei — Moldova nu va putea păstra multă vreme statul actual.

Unirea Basarabiei cu România de. vine urgentă pentru a putea negocia cu Ucraina, în condiţii mai favorabile, retrocedarea teritoriilor dintre Nistru şi Prut. Cită vreme unirea nu este realizată, nu credem că Ucraina va da urmare declaraţiei declamatorii şi unanime făcută în 28.X1.1991 de Pariamentul de la Bucureşti, cerind deschiderea negocierilor. lar dacă unirea întirzie şi noul stat ucrainean se întăreşte, negocierile vor deveni din ce în ce mai anevoioase.

Realegerea lui Snegur, care oricum era deja preşedintele ales de Parlamentul de la Chişinău, riscă să fie mai degrabă o piedică decit să inlesnească unirea Basarabiei cu România, afară de ipoteza în care preşedintele Moldovei ar fi ales la primăvară şi preşedinte al întregii Românii.

Desigur, candidatura lui Snegur ar avea inconvenientul să asigure alegerea unui exponent al fostei nomenclaturi comunice care nu se deosebeşte

nici ca opțiuni și nici ca mentalitate de actualul preşedinte. Mircea Snesur a dovedit însă mai multă consecvență politică decit Ion Iliescu, rezistînd atit presiunilor Moscovei cit şi presiunilor străzii. Nu credem că Snegur ar fi recurs la „mineriade“, ca să intimide: opoziția sau să înlăture un prim-ministru. În schimb, felul în care Snegur s-a comportat cu Mircea Druc dovedeşte cît îi este de greu să-şi însuşească, moravurile politice democrate.

În ciuda acestor neajunsuri, socotim că realizarea unirii este prioritară, [iind printre puținele probleme pe care le putem rezolva singuri. Ar fi regre: tabil să pierdem ocazia de a o întăplui.

După 15 luni de discuţii, Constituţia adoptată reia nişte formule care, deşi inspirate de turişti francezi, sunt departe de a se integra în spiritul Pieței Comune. Chiar dacă pentru moment suntem departe de ziua cînd ne vom putea integra Comunităţii Europene nu este mai puțin adevărat că nu c vom putea face cu anumite structuri prevăzute de Constituţie. În nici o țară europeană, nici măcar în fosti Uniune Sovietică, armata şi KGB-ul nu şi-au păstrat ponderea pe care armata şi S.R.L.-ul o au în România. Cine îşi poate închipui că aceste structuri nefaste şi anacronice se vor putea menţine, oricare ar fi numărul de vofuri et care a, 1ost adoptată Constitu ţia

Singurul folos pe care îl putem trage din votare este ca opoziţia să învețe din eșecurile înregistrate, că nu va putea ciştiga dacă nu-și precizează obiectivele şi nu-și simplifică opțiunile,

Cum poți cere oamenilor să voteze cînd nu te-ai pregătit din vreme şi nu ştii ce vrei să le ceri. Alegătorii nu pot fi convinşi de formule de tipul „o Constituţie este mai bună decit nici una“ sau „dacă un singur paragrat nu vă place, votaţi NU“. Ele denotă cel muit confuzia şi dezacordul opoziţiei.

In toate țările Europei de Centru și de Est, lupta politică nu se duce între partide, ci între concepția totalitară moştenită şi pe care şi-au însuşit-o chiar şi unii din adversarii fostului regim: şi conceptia liberei întreprinderi şi a libertăţii politice.

Schimbarea de coaepție cere timp. În Ungaria, Polonia și Ceho-Slovacia au trebuit două decenii. Dacă vrem să accelerăm evoluția în România, lupta trebuie dusă cu claritat> și fără concesii, ceea ce înseamnă că nu trebuie dusă cu oricine.

DANIEL VIGHI

POSTFAŢĂ LA UN MEMENTO DECEMBRIST

A trecut tin veac de singurătate de la amiaza ceţoasă în care am văzut pentru prima dată adunată lumea pe sțrada pastorului. Fusese 15 decembrie 1989. De atunci s-au întîmplat atit de multe că nici nu se mai poate spune cu exactitate, nu se mai poate da seama de toate eliberările, de toate spaimele înfrînte, de toate înfringerile. Mai ales acestea din urmă ne-au măcinat, ne-au distrus viaţa, ne-au chinuit nopțile, ne-au alungat din tr-un infern în alt infern, mai subtil, mai greu de învins, un infern care mărșăJuieşte alături de tine, se substituie, îţi fa chinul, îşi strigă gîndurile. Infernul este abil, este întotdeauna cu un pas înaintea ta, şi mai ales se ştie organiza, poate gîndi, își dozează efectele şi nu greşeşte decit în funcţie de propriile tale slăbiciuni,

asemenea hal

Am obosit într-un încît îmi dublez ființa. Sint într-un perpetuu entuziasm bătrin, Un entuziasm de rutină care a sfirşit prin a-mi falsifica identitatea. Mă plimb prin Timişoara ca printr-o poveste căreia i-ai uitat personajele şi toate secvențele

narative, nu mai ştii care sint feţiifrumoși şi unde zac balaurii, unde-i tărimul celălalt, țara îndepărtată | din duminica însorită din urmă cu doi ani cind i-au unit pe tinerii aceia strigînd în stradă. Ziua aceea pe care nu o poţi spune. ca în vremea cînd ţi-a fost dat să pipăi pielea unei fetişcane pentru prima oară şi ţi s-a părut gestul acela nebun şi neruşinat, şi împotriva-felului în care a făcut Dumnezeu lumea, Ce oboseală cumplită! Ce sfîrşit de speranţe în România! Ce afacere îngrozitoare să fi Jăsat preţ de o duminică însorită afară din cușcă şi să fii liber, să fii inexplicabil de liber! Ce experienţă ne-a

hărăzit zeul istoriei!

minică însorită mai liberi decit toai consiliile.

domnii care vin să ne craţia şi bine fac că vin

chit că încă ne mai stă gindul altundeva, aşa cum ţi s-a întimplat în adolescență cind ţi se făcea morală în timp ce ție îţi fugea gîndul la neruşinarea fetişcanei. Am fost o zi liber, am fost pedepsit ca să fiu o zi liber. și să pricep cit de sublimi și cit de nemernici sînt semenii mei. Am fost o zi liber şi toată viaţa o să alerg după iluzia că o să mai fiu odată ca în dimineața şi mai apoi în după-masa! aceea cu împuşcături, incendii și vaietele unuia pe care-l trăgeau soldaţii spre un camion cu prelată, Au trecut doi ani şi este seară cu lună, oamenii aprind luminări şi nu au obosit, nu sint apatici, nu sînt înfrinţi, nu cred că au pierdut revoluţia, nu cred că au pierdut nimic, doar mie îmi vine așa, fără veste, să plec, ca-n filmele în care eroul principal trece pe lîngă un amurg minunat şi pe lingă o doamnă bine care îi face cuvenitul semn de adio. Aşa şi eu, ca ăla, m-aș, duce oriunde, îmi aprind o ţigară pe sub. stilpii împodobiţi cu steaguri cu gaură şi mă surp lăuntric, mă prăbuşese peste propriile mele sentimentalisme şi mă urăsc pentru că n-am reuşit să uit, pentru că n-am pulut să învăţ că libertatea nu există decit o dată 1a un veac, într-o duminică oarecare, o duminică pe care. nici măcar n-am priceput-o atunci, Abia acum o văd alitel, după zeci de mii de sîngerări şi înfringeri penibile, Pentru duminica aceea mă ratez de bună voi am devenit activistul şi propagandi: tul acelei duminici pe care n-o mai percep decit prin semnalele slabe ale unor imagini fără contur, tumultul oamenilor, atmosfera apăsătoare şi soarele primăvăratic de a doua zi, magazinele arse din centru, cu holurile înnegrite, lanţurile de soldaţi și taburi din faţa primăriei, ofițerul gras de miliţie cu pistolul mitralieră petrecut peste uniformă, agitîndu-se printre lume, strigînd răguşit la oameni. . să circule, Tinerii cu scurte din piele şi pantofi sport se plimbă printre mătuşile care stau la cozi, privese încruntaţi la femeile ieşite la cumpărături, glumesc cu domnigoarele de la „Conti“ săltindu-şi bărbăteşte cureaua pistolului pe umăr, Maşinile de teren ale judeţenei de partid cu tovarășii încă siguri pe ei, încă hotăriţi, convinşi că o să iasă bine cu toate că între ei şi noi, între ofiţerul gras de miliţie care strigă să circulăm, între tinerii aceia cu pistoalele la vedere care glumesc cu fetiţele de la „Conti“, între îndemnurile lor răsufiate, între minciunile lor şi popor nu mai există nimic. Un Recviem, citeva lacrimi ale unei mame de la sat ținind discret poza, fiului în mină, demagogia puterii, hărnicia revoluționarilor, a decembriştilor, a mitingiştilor. care, iată, n-au obosit, pun coroane, îşi fac cruci, îngenunchiază pe la intersecţii — ocrotiţi de. poliţişti, printre coloane de maşini cărora le perturbă circulaţia. O doamnă în virstă, cu o figură împietrită de frig și de ură strigă ceva, exasperată de „Aştia“, Doamna s-a săturat, nu mai vrea nimic, biiguie ceva împotriva Regelui, a moșiilor, a debandadel, a nenorocirilor pe care le-au adus în țară „nimeni în drum. ăştia cu insigne în piept”. Cei din preajma doamnei o privesc tăcuţi, impenetrabili. Am pentru o clipă sentimentul că sînt prizonierul babel ăleia lustruite. Imi aprind o altă țigară sub un stilp împodobit cu un steag cu gaură. E seară şi-i un frig aspru de tot, mi se opreşte un nod prostesc în gitlej, aş vrea să fac ceva deosebit şi nu ştiu cam ce s-ar putea face acum, după atit de multă vreme. E frig, e tirziu, şi e iarnă şi'eu am aşa un fel de nod în gît. Mă duc acasă, intru în camera rece, îmi aprind o țigară, stau în fața televizorului, 41 opresc, stau în fotoliul rece, aştept nişte semnale îndepărtate care nu se mai arată. De cind am început să pricep lumea stau la pindă şi aştept. De afară răzbat citeva strigăte, cîteva frinturi de lozinci, citeva rămăşiţe — dintr-un discurs entuziast,