Festivalul Internațional „George Enescu”

Bedros Horasangian

FESTIVALUL ENESCU - O LUNĂ DE CONCEDIU

Între joi 5 septembrie. ora 19,30 si duminică 29 septenibiie tot „RL: dar 1ără să stim exact ora inchiderii i moua“ de Dvorak poate dura mai mult sau mai puțin sub bagheta dirijorului japonez Michiyoshi Inone îm funcţie de timpii şi tempoul folosite — Bucuresti Festivalul și Concursul Internaţional „George Enescu“. Patronat de Ministerul Culturii şi alte organisme guvernamentale, pentru prima oară vom avea parte de un concurs de compoziţie. Ceea ce nu e chiar rău. ținind cont de dimensiunea componistică a marelui muzician si artist omagiat. Deşi festivalul a început, programul este abundent. preţurile biletelor destul de piperate. Cum în tinereţe mai mergea şi cu un „cinci lei“, propunem. chiar si cu întirziere. organizatorilor ea măcar studenții de la Conservator să aibă accesul gratuit ! E putin posibil ca la unele dintre cele mai importante

. precum cel din 15 septembrie de la Ateneu cu evartetul în do major si Dixtuarul în re major pentru instrumente de suflat sub bagheta maestrului Horia Andreescu sau la recitalul lui Roger Woodward — Ateneul. 29 septembrie pentru un program Xemaxis şi preludii de Debussy, lumea mondenă şi cu parale va da măvală. Revenind. să menționăm că pentru prima oară Festivalul are ciţiva sponsori dintre care se detaşează firma japoneză de instrumente muzicale KAWAI, ale cărei piane folosite si în concurs vor rămîne în țară. Am sugerat deja unor organizaţii ca măcar 1—2 instrumente să ajungă la Chişinău. Nu putem cita toți ceialţi sprijinitori cu gologani, români sau străini, fără de care doar Ministerul Culturii nu ar fi făcut faţă enormelor dificultăţi de organizare.

E usor si simplu de strimbat din nas privind listele de participanți sau alcătuind programe. Și mult mai complicat de dus pînă la capăt dificultăți aparent insur-

' “montabile. Constienti de acest lucru să ne bucurăm de realul posibil si nu de utopicul imposibil. Să mai menționăm. cu titlul de exotism. prezenta în comitetul de onoare al Festivalului. alături de primul-ministru si de ministrul culturii. dar si a altor miniștrii, precum cel de externe şi finanțe — nenominalizaţi în caietul-program! — deci. prezența exotică, cum spuneam. a ministrului de interne (!? !).

"Cum ne dorim din tot sufletul să apucăm concertul din 26 septembrie cu Filarmonica din Cluj sub conducerea lui Erich Bergel care ne va oferi ARTA FUGII (cea bachiană. desizur) într-o instrumentaţie proprie. ne abținem de la orice fel de comentariu neavenit si. oricum. neavizat. Trei săptămîni — o lună de concediu, cum spunea domnul: Andrei Pleşu — de muzică într-o lume dominată de patimi. încrîncenare. dușmănii si ambiții. devin binevenite. Peste toate sau măcar parțial, pasiunile politice pot fi atenuate de un spectacol Tosca la operă. cu Marina Krilovici în rolul titular. Cei care

dorese alipirea imediată a Basarabiei ar putea umple sălile la concertele Filarmonicii din Chişinău — de două ori Brahms. de două ori Enescu — cu Dumitru Goia şi Ovidiu Bălan la pupitru. Feministele se pot bucura de prezenţa Mihaelei Martin — deja „apărută“ la sala radio într-o energică variantă a concerto-lui de Beethoven — a Silviei Marcovici si a Lenuţei Ciulei. Maeștrii Valentin Gheorghiu si Dan Grigore vor mai atenua calitatea dezamăgitoare a pianistului francez lin prima zi a festivalului. O seară de neocolit. concertul Orchestrei de Cameră din Moscova, solist și dirijor. Levon Ambarțumian, cu un program Mozart, Hartman, Şostakovici. Prilej de fuduleală pentru armenimea autohtonă. Stim bine că în materie de interpretare muzicală ce venea de la „tovarășii“ era erste Klasse. Vrem, nu avem, trebuie să recunoastem înaltul nive! al scoliţ muzicale sovietice. Teatrul de Balet Clasie din Kiev — seară Ceaikovski — va aduna probabil. spuma. crema si eaimacul Bucureştiului. Ca si concertul orchestrei de cameră ACADEMY OF ST. MARTIN IN THE FIELDS nu cu Neville Marriner ci cu Kenneth Silito, Și încă. Multă muzică modernă. dar şi clasică. hu puțin ceprezentanți români. Ceea ce e foarte bine şi, oricum, costă mai puţin. Mai mult decit ati mu se putea. A spus-o cu multă luciditate si redusă ironie Excelenţa Sa d-l ministru Andrei Pleşu al culturii în alocuțiunea de deschidere. Dacă momentele de virf ale festivalului sint în curs de desfășurare cel de greutate deja s-a consumat. Am regretat că expozeul celor două - personalităţi de talie al d-lor Spiess si Pleșu nu a durat mai mult.

Am retinut că e nevoie de muzică. de sufletul şi pedagogia ei. Perfect de acord. Şi că problema României de azi e una de ritm. a nu încetini ritmul si a nu relaxa cadențele. Un Vasile Conta cu teoria ondulaţiunilor sale ar fi aplaudat entuziast precum năbădioşii noș-

- tri spectatori. „Sîntem o țară de soliști. de dirijori, ne

lipsesc instrumentiștii“, ne-a aţiţat datul din cap aprobator. același miezos ea-ntotdeauna. Andrei Pleşu. Fără armonie comunitară — dar de unde atita întelegere și prieteneală? — n-avem nici o şansă să progresăm. Sărăcia nu se combate numai cu bani (dar și cu ei zicem noi!). Ci.si cu efort. Gratuitate si tact. Organizarea a fost o aventură patetică. Oblizaţi să facem ceva de dinul imposibilului. O echipă de tehnicieni a impo: lului. Direcţia muzicală din Ministerul Culturii

pierdut silueta. Eficacitatea și energia Spiess. Rezumăm aici din afirmaţiile celui care nă sub auspiciile lui Robinson o minimă etică. Se atinge şi tema democraţiei, tatonăm asupra orchestrațiilor. Putem adăuga chestiunea instrumentelor şi a instrumentării lor. „Unde muzică nu e. nimic nu e“, a încheiat în spiritul tradiţiei scrierilor paulfhiene d-l Pleşu, urindu-ne o seară plăcută şi o lună de concediu. I-am mul-

şi-a tonică a d-lui

țumit si am aplaudat cu sinceritate. Din nefericire solistul serii Cyprien Katzaris cu o bună carte de vizită ne-a dezamăgit. Jucăuşenia domniei sale a trecut pe lingă muzică şi vibrația partiturii beethoveniene. Bisul. un ghiveci de parafraze — fantezii pe teme din Bellini (Norma) și Wagner (Tannhâuser) ne-a confirmat faptul că se poate face dragoste şi fără să iubeşti. Nici dirijorul Thomas Sanderling n-a strălucit şi ne-a făcut să regretăm absența lui Lawrence Foster. Iar într-o sală care nu e propice pentru muzică — oare cu Sala Mi a Palatului ce-o mai fi? — publicul pare grăbit şi agitat. De ce este atit de neliniștit. ca să se termine simfonia a IV-a de Brahms. atit de cunoscută după filmul cu Ingrid Bergman și Anthony Perkins nu putem şti. Trecînd cu buretele peste nevinovatele noastre obieci consemnăm faptul că, totuși. festivalul există si

nuă. Spre bucuria noastră a tuturor. La OedivAtilla Kovacs și Gabriela Drăgușin a participat şi a-l Ion liescu. A declarat că „spectacolul are o concepție modernă“. Conducerea muzicală a aparținut lui Brediceanu, regia Cătălina Buzoianu. Restul urmează.

Festivalul "George Eneseu'

Filarmonica pi "Moldova" din laşi

La ultimele ul ale Festivalului “Enescu”, unele din cele mai puternice impresii legate de prezentarea creațiilor orchestrale ale maestrului muzicii românești au fost suscitate de prezenţa Orchestrei simfonice a Filarmonicii din lași. Nu putem, astfel, uita versiunea memorabilă a Simfoniei a I-a, dirijată de lon Baciu. De altfel, maestrul Baciu

este, în bună măsură, arhitectul '

renumelui și ținutei formaţiei ieșene. Acum, ea s-a prezentat sub conducerea lui Gheorghe Costin, muzician de temeinică formaţie incluzînd și studii de compoziţie pe lingă cele de Sia

i. discipline instrumentale.

osibilitatea maximă de etalare a darurilor sale a fost prilejuită, de astă dată, de înfățișarea Simfoniei a lX-a de Dimitri Șostakovici - creație complexă și totuși succint faţă de monumentalele sale surori, în care o undă de veselie semnifică exuberanţa determinată de sfirșitul celui de-al doilea război mondial. Amintirea durerilor conflagrației este și ea, totuși, prezentă, introspecţia și energia vitală învecinindu-se citeodată, cu generarea unui contrast.de o acuitate extremă. Un pasaj “cheie” este, de pildă, solo-ul de fagot din mișcarea a treia - Largo - care face trecerea și schimbarba de climat sufletesc marcat de debutul finalului - Allegretto. Redarea simfoniei a fost - fără exagerare! - unul din momentele simfonice cele mai reușite ale Festivalului pină în clipa de faţă, diversitatea stărilor sufletești, participarea personalizată a instrumentiştilor, dintre care nici unul nu avea o atitudine indiferentă sau rutinieră ci toți se dovedeau pe deplin angajaţi în actul interpretativ colectiv, eficiența optimă a dirijorului, calitatea episoadelor

solistice, parcurse de artiști autentici - toate s-au conjugat în obţinerea unei calităţi artistice excepţionale.

Solistul serii a fost pianistul elveţian Sebastian Benda,, descendentul unei străvechi familii de muzicieni cehi cu rol semnificativ în închegarea clasicismului european - el insuși un maestru și pedagog de seamă al instrumentului său. Balada de Frank Martin a fost aleasă de concertist ca însemn repertorial al atașamentului faţă de valorile dominante ale școlii componistice elvețiene - aducind suflul dramatic al individualităţii autorului, transpus în faptă sonoră de o autoritate evidentă în înțelegerea muzicală. și stăpinirea mijloacelor pianistice. Sebastian Benda a evidenţiat maturitatea și sedimentarea culturii interpretative organice însușite, de-a lungul unei cariere suprapuse cu existența însăși a artistului.

Uvertura de toncert pe teme cu caracter popular românesc, op. 32 de sii Enescu este penultima lucrare simfonică a compozitorului: după un început vesel, ea învederează în dezvoltarea ideilor și în evoluția sentimentului o înclinație sumbră, familiară, în fapt, epocii creatoare enesciene din urmă. Ca și alte pagini dinaintea sfirșitului, ea pretinde o pătrundere amănunțită a "literei textului și un efort. deosebit de limpezire şi transmitere a sensului muzicii - care nu au fost posibile de astă dată. Fără îndoială însă că dirijorul Gheorghe Costin și orchestra ieșeană vor mai medita și vor mai perfecționa pe viitor viziunea lor asupra acestei importante mărturii a anilor apasători și grei ai maestrului..

Altred Hotiman