Unificarea cursurilor de schimb și trecerea la convertibilitatea leului

Convertibilitatea i iarna

cîndoielnic, primul şi probabil principalul test al angajamentului luat de guvernul Stolojan în continuarea re-

nu, a unui curs unic realist al leului şi, deci, a convertibilităţii interne de cont curent a monedei naţionale, În absența convertibilității monedei naționale, reforma rămîne fără substanță ori are doar formă şi nu conținut, Sau, încă mai direct spus, nu există în fond. Adevărurile în diagnosticarea stării economiei româneşti — auzite pentru prima dată oficial (și în această privinţă ne aflăm în fața principalului merit de pină acum al d-lui Stolojan) — trebuie să-și găsească o corespondență pe 'potrivă în terapiile adoptate. Grăvele dezechilibre structurale care confruntă economia românească nu au nici o şansă de a fi lichidate dacă nu se renunță măcar la unele din întreprinderile industriale energofage și nerentabile, Numai prin restructurarea producțici — cu costul său sbcial inevitabil (șomajul) — se poate icşi din cercul vicios în care ne aflăm și se va putea opri ruinătoarea cursă prețuri-salarii, ce subminează acum întregul angrenaj cconomicosocial;

formei îl va constitui introducerea, sau: .

aportind direct economia națională la cea mondială, punind în relaţie nemijlocită întreprinderile roimânești cu realitățile, condiţiile şi cerințele piețeler. internaţionale, convertibilitatea leului constituie unicul criteriu și reper obiectiv de viabilitate, eficiență şi competitivitate. Am moștenit o situaţie economică gravă tocmai pentru că, în absenta convertibilității, -voluntarismul a putut dezvolta o industrie fără a ţine cont de resursele disponibile, iar resursele atitea cîte erau au putut fi gestionate antieconomic, fiind repartizate unor structuri (scetoare, întreprinderi, activităţi) în funcţie nici de peiformanțele lor şi nici de reprezentativitatea lor pentru nevoile sociale rcale, aspecte de alifel strins legate. Reforma are drept scop însăşi realocarea resurselor spre acoperirea nevoilor sociale, ceea ce nu se poate realiza altfel decit printr-o restruclurate a producției, mai precis prin abandonarea unor: sectoare, întreprinderi și activități în favoarea altora

ILIE SERBĂNESCU

(Urmare în pag. 3)

Convertibilitatea şi iarna

(Urmare din pag. 1)

viabile, adică exprimînd aceste nevoi şi, deci, rentabile. Convertibilitatea monedei naţionale nu doar ajută procesul, dar de fapt îl obligă să se desfăşoare.

Din păcate, făcînd numai o jumătate de reformă — respectiv: liberalizind prețurile mărfurilor şi ale forţei de muncă (salariile), dar nu şi „preţul tuturor preţurilor“ (cursul monedei naţionale) — guvernul Roman numai a mutat absolut aceleaşi structuri economice la alt nivel de preţuri, nimic fundamental în economie neschimbîndu-se. Restructurarea” producţiei n-a început, ca şi realocarea resurselor către nevoile sociale prin intermediul deplasărilor dinspre activităţile nerentabile înspre cele performante. Pe cînd, în cazul convertibilităţii monedei naţionale, indiferent de amplitudinea şocului iniţial asupra preţurilor, se creează apoi, de fapt, o barieră în calea unor sporiri artificiale ale acestora, întreprinderile fiind obligate să caute alte modalităţi decît creșterea prețurilor pentru a supravieţui pe piață. Şi este o idee falsă că totul s-ar rezuma doar la restrîngerea numărului de salariaţi — deşi, în mod evident, un asemenea efect va exista într-o primă fază — ci este vorba de găsirea de modalităţi pentru reducerea costurilor materiale, promovarea tehnologiilor şi echipamentelor moderne, creşterea investiţiilor în vederea extinderii şi diversificării producţiei, adică de depunerea unei activităţi economice eficiente.

ată deci miza economică de prim ordin a introducerii convertibilităţii monedei naţionale, instrument indispensabil al promovării reformei şi în nici un caz, așa cum unii consideră, un fel de punct final al ei. Care ar veni cîndva pe la calendele grecești, căci, fără convertibilitatea monedei, reforma nu ar ajunge niciodată la capăt. Aceşti „unii“ sînt, de fapt, adversarii reformei, care îi se opun din motivații în ultimă instanţă de ordin politic. Convertibilitatea monedei naţionale înseamnă practic lichidarea economiei centralizate, baza economică a structurilor comuniste. Odată cu convertibilitatea leului se va face pasul decisiv, în urma căruia se va putea “spune că procesul de abandonare a comunismului nu mai are întoarcere. Să sperăm că dl. Stolojan nu va ceda nici unei eventuale presiuni şi își va lega numele de acest onorant „adio comunismului! În condiţiile convertibilității monedei na-

ţionale, situaţia financiară a fiecărei întreprinderi și, în general, a întregii economii nu mai poate fi ascunsă, rentabilitatea devine o. noţiune precisă, viabilitatea sau dimpotrivă lipsa de viabilitate a

unităţilor economice se evidenţiază fără echivoc, alocarea resurselor nu se mai poate face decit pe

criterii economice şi nicidecum nu mai este posi-

bilă camuflarea stărilor reale de lucruri în aceste

domenii prin preţuri false, transferuri mascate de

fonduri, subvenţii deghizate etc.

Chiar dacă va mai fi nevoie de subvenţionarea unor activităţi, acestea vor trebui făcute în clar, în baza unor criterii politice, sociale şi strategicomilitare bine definite şi în deplină transparenţă. Şi este sigur că va mai fi nevoie, încă mult timp, de astfel de subvenţionări. Nu numai pentru că există activităţi nerentabile însă vitale, nu numai pentru că prețurile unor produse şi servicii vor mai trebui susținute spre a proteja păturile sociale defavorizate sau a preîntîmpina explozii sociale, dar şi pentru că România — asemenea altor ţări est-europene foste comuniste — nu-și poate permite dintr-o dată un şomaj de proporţii. Aruncată direct în competitiva economie de piaţă, fosta RDG — într-o situaţie economică mult superioară României — a cunoscut, în termen scurt, un șomaj de circa 40%, din populaţia activă. Însă experienţa nu este repetabilă nu numai în România, dar şi în celelalte foste țări comuniste, pentru că nici una din ele nu are în spate economia vestgermană.

ceasta nu înseamnă, însă, că, în ciuda lurerilor ce vor rezulta, procesul restructurării producţiei nu trebuie în- *eput. Căci altă şansă de asanare ecoaomică şi de ameliorare a standardului de viață nu există. Numai astfel se va înainta pe calea înlăturării deficitului energetic, care penalizează implicit și funcționarea normală a întreprinderilor rentabile, numai astfel agricultura va fi degrevată de povara întreţinerii unei industrii incapabile de a se susţine singură, numai astfel vor fi eliberate mijloace valutare pentru achiziţionarea din exterior nu doar de materii prime și energie, dar şi de tehnologii şi echipamente moderne, necesare restructurării şi eficientizării economiei. Și cu cît procesul va demara mai repede cu atît inversarea actualelor tendințe de marasm va apărea la un orizont mai apropiat.

Rămiîne guvernului Stolojan sarcina de a declanșa acţiunea în care cabinetul Roman a ezitat să se angajeze. Ceea ce presupune, în prealabil, o prezentare şi o explicare către populaţie a măsurilor de neocolit pentru ieșirea din actuala situație, a etapelor ce vor fi inevitabil traversate spre redresarea perspectivelor economice. Numai ştiind clar la ce trebuie să se aștepte, populaţia poate manifesta disponibilitate pentru acceptarea durerilor și numai spunerea adevărului poate conferi guvernului încrederea de care are nevoie din partea oamenilor spre a se angaja pe drumul greu al punerii pe picioare a economiei româneşti.

remierul nu va putea însă — mai ales avînd în vedere durerile antrenate de unificarea cursurilor leului — să nu țină cont de problemele sociale ce tind să .devină explozive. Ca atare, şi-a propus o' stăvilire a inflaţiei şi, paralel, o îmbunătăţire a protecţiei sociale, printr-o politică economică ce pare unica posibilă în situa-

ţia actuală. Preţurile şi tarifele la o serie de produse principale (combustibili, încălzire şi electricitate pentru populaţie, chirii pentru locuinţele din fondul locativ de stat, pîine, ulei, zahăr și altele) nu vor fi modificate, urmind a fi în continuare subvenţionate. La unele produse alimentare în deficit, reglarea cercrii şi ofertei nu se va face temporar prin preţ, ci printr-un eventual apel la raţionalizare, Accentul în protecţia socială va fi schimbat, aşa după cum numeroşi economiști — inclusiv semnatarul rîndurilor de faţă — au sugerat că trebuie făcut. Anume îndreptîndu-se protecţia socială spre păturile cele mai defavorizate — cele cu venituri mici şi relativ fixe (pensii, ajutoare etc.) şi către cei afectaţi de restructurarea producţiei, adică de şomaj — abandonîndu-se ideea şi practica antieconomice de a se promova 0 protecţie socială prin compensări relativ uniforme împotriva inflaţiei. DI. Stolojan a menţionat clar,

_pe de o parte, necesitatea adaptării protecţiei so-

ciale la posibilităţile economiei şi, pe de altă parte, caracterul contraproductiv şi efectul-bumerang al compensării mecanice prin sporuri de salarii a creşterii prețurilor, ceea ce nu face altceva decît să ducă la ambalarea spiralei prețuri-salarii. De aceea, şi-a anunţat intenţia de a lăsa direct salariilor sarcina protecţiei sociale a celor angajaţi. În acest sens, salariile în întreprinderile de stat vor fi pe deplin liberalizate — precum în unitățile economice private — gbandonindu-se limitele existente acum pe îuncţii şi profesiuni, dincolo de care trebuie plătite impozite suplimentare prohibitive. În schimb, se introduc plafoane pentru fondul global de salarii, a căror depăşire este penalizată printr-o impozitare descurajatoare, spre a se evita situația actuală cînd întreprinderile cheltuiesc toate încasările pentru a plăti salarii, nemaifăcîndu-se investiţii şi blocîndu-se necesara restructurare a producţiei. Plafoanele asupra fondului global de salarii vor obliga întreprinderile să-şi reorienteze producția spre activităţile rentabile şi performante, care să le facă viabile şi să le permită a micşora pe cît posibil — deşi evident nicidecum integral — costul social al alegerii. între reducerea salariilor individuale şi restringerea numărului de salariaţi. Totodată, unitățile economice vor fi astfel constrînse a nu-şi mai rezolva toate problemele şi carențele din activitatea proprie pe seama sporirii prețurilor de vînzare, ceea ce se speră că va pune o -stavilă- în calea unei inflații ruinătoare.

a urgenţă absolută, dl. Stolojan are în faţă scoaterea din iarnă a ţării, ceea ce implică obligatoriu folosirea la ca- «ij pacitate maximă a calităţii sale de interlocutor acceptat al comunităţii financiare occidentale spre a o convinge să crediteze indispensabilele importuri româneşti de energie şi alimente. Premierul a avertizat, însă, că o finanţare în aceste scopuri nu poate fi decît pasageră şi cu caracter de excepţie, după aceea rămînînd ca asemenea importuri să fie acoperite printr-o mobilizare stimulativă a exporturilor, iar datoria externă să fie făcută numai în vederea

facilitării restructurării producţiei, adică pentru achiziţii de echipamente şi tehnologii moderne, care să ofere şi șansa rambursărilor fără probleme.

CONVERTIBILITATEA LIMITATĂ, INTERNĂ ȘI DE CONT CURENT

Comuni

ndiferent că unora le place şi altora nu, 6 noiembrie 1991 va rămîne o zi de referință în zbuciumata şi atît de împiedicata tranziție spre economia de piață şi democraţie în România. Introducerea convertibilităţii limitate — imterne şi de cont curent a leului (un grupaj de articole în cadrul rubricii economice explică ce înseamnă practic aceasta) reprezintă, prin incidenţele imediate dar mai ales prin cele profunde pe termen lung, o decizie majoră pe calea abando nării structurilor şi mecanismelor centralist-etatiste şi a desprinderii de comunism. Desigur, nici de miine şi nici de poimiine nu se va asista automat la asemenea abandonări desprinderi, dar, prin convertibilitatea chiar da limitată a monedei naţionale, se atinge, se poate spune, acel punct de „non retour“. Dacă o violentă retractare de la această măsură nu va interveni, întoarcerea pe vechiul drum nu va mai fi posibilă, căci treptattreptat convertibilitatea leului va eroda adînc şi hotărîtor structurile economice — şi, prin implicaţie, și cele politice — comuniste.

într-o formulare nuanțată, semnificația de esență este -aceea că economia de piaţă nu doar prin convertibilitatea monedei naţionale se instaurează, dar în mod cert fără aceasta nu există nici o șansă de a vedea vreodată funcţionînd o asemenea economie în România. Nici pe departe comunismul nu va fi eliminat numai prin convertibilitatea Ieului, dar absolut sigur în absența acesteia nu s-ar putea contura măcar o speranță că structurile şi deprinderile comuniste vor ceda locul celor democratice, Convertibilitatea nu înseamnă că reforma se va fi şi înfăptuit, că adepţii ei vor fi cîștigat definitiv partida iar conservatorii comuniști vor fi fost integral înfrînți, că împotrivirile faţă de procesul privatizării în agricultură, industrie și alte ramuri vor înceta iar tendințele centraliste nu se vor mai manifesta, că foștii nomenclaturiști se vor retrage în anonimat, că diversiuni nu şe vor mai iza şi eventuale incursiuni minereşti nu vor

orga

mai fi, că va exista o nelă separare a puterilor, că statul de drept se va fi instaurat şi alegeri 1 bere şi corecte se vor desfășura. Dar convertibil! atea constituie elementul indispensabil creării acelor baze economice pe care mecanismele de piaţă şi normele democraţiei să poată opera.

onvertibilitatea monedei este instrumentul care obligă la adevăr în economie, la eficiență şi competitivitate, la acoperirea nevoilor sociale prin repartizarea resurselor existente către activitățile viabile şi performante, adică tocmai cele care exprimă aceste nevoi. Convertibilitatea este; totodată, o. instituţie a democraţiei, eliminînd, prin blocarea gestiunii antieconomice, voluntarismul politic, eliberînd structurile decizionale de arbitrariu și de promovarea pe alte criterii decît cele de competenţă. Nu întîimplător nici o țară comunistă .nu şi-a propus vreodată trecerea la convertibililatea monedei naționale. Și nu întîmplător nici perestroika — tot un fel de comunism economic, dar altfel denumit — nu a inclus practic o asemenea măsură. Pe termen lung, convertibilitatea monedei naţionale înseamnă adio comunismului, adio perestroikăi !

Raportînd direct economia naţională la cea mondială, punînd în relaţie nemijlocită întreprinderile româneşti cu realităţile, condiţiile şi cerințele piețelor internaţionale, ,convertibilitatea leului constituie unicul reper obiectiv pentru o gestiune eficientă la nivel micro şi macroeconomic. În condiţiile convertibilităţii monedei naţionale, situația financiară a fiecărei întreprinderi şi, în general, a întregii economii nu mai poate fi ascunsă, rentabilitatea devine o noţiune precisă, viabilitatea sau dimpotrivă lipsa de viabilitate a unităţilor economice se evidenţiază fără echivoc, alocarea resurselor nu se mai poate face decit pe criterii economice și. nicidecum nu mai este posi-

bilă camuflarea stărilor reale de lucruri în aceste

Smului i s-a tras preşul de sub picioare

domenii prin preţuri false, transferuri mascate de fonduri, subvenţii deghizate etc. Chiar dacă va mai fi nevoie — şi va fi — de subvenţionarea unor activități, aceasta va trebui făcută în clar, în deplină transparență, în baza unor comandamente economice, politice, sociale bine definite.

atorită tuturor acestor considerente, introducerea convertibilităţii leului era un element esenţial âl reformei. Nu poate fi apreciat decît pozitiv. că reforma promovată de fostul guvern Ro-. man a avut în vedere adoptarea respectivei măsuri, dar este de regretat că aceasta nu a. fost luată mai demult, de fapt o dată cu liberalizarea preţurilor mărfurilor și serviciilor şi, a celei a preţurilor forței de muncă (salariile), Încercarea, prin aceste liberalizări, de a aşeza pe baze reale preţurile — spre a permite . necesarele deplasări ale. resurselor dinspre. activităţile nerentabile şi fără desfacere “înspre cele cu adevărai utile și performante — a eşuat tocmai în absența aducerii la realitate a „prețului tuturor preţurilor“ care este cursul monedei naţionale. Multe întreprinderi au avut posibilitatea să se „rentabilizeze“ în mod fictiv prin creșterea prețurilor de vînzare, în fața cărora nu a existat un plafon-barieră pe care nu-l putea constitui decit convertibilitaea monedei naţionale. De acum încolo, un asemenea plafon-barieră va exista — reprezentîndu-l, în timp, înseși prețurile internaţionale — și astfel întreprinderilor li se va răpi posibilitatea de a-şi ascunde carențele pe seama creşterilor de preţuri, urmînd să caute alte mijloace (e drept mai puţin comode!) de a supraviețui: folosirea intensivă a echipamentelor de producţie, efectuarea de învestiţii în vederea retehnologizărilor, reducerea costurilor unitare, îndeosebi a celor cu materiile pri-

ILIE ȘERBĂNESCU

(Continuare în pag. 4)

“CONVERTI

LITATEA LIJAITATĂ,

“INTERNĂ ŞI DE CONT CURENT

CE ESTE?

Convertibilitatea limitată, internă şi de cont curent — de genul celei stabilite în cazul leului — este denumită astfel pentru că:

e se aplică operaţiunilor comerciale (export: import) de mărturi şi servicii (transporturi, turism etc.), precum şi altor operaţiuni curente ca, de pildă, transferuri private, plăţi în contul proi turilor şi dobînzilor, dar nu și operaţiunilor de capital precum investiţii şi credite etc. ;

e convertirile reciproce între leu și diversele valute se desfășoară doar în cadrul intern, dar nu pe pieţele externe, moneda naţională nefiind lăsată să aibă o circulaţie internaţională ; prin aceste caracteristici este considerată li mitată şi nu extinsă ; țările lumii, în covirșitoarea lor majoritate inclusiv cele est-europene foste comuniste, cu excepţia URSS), practică diverse forme ale convertibilității limitate, în timp ce doar citeva țări, cu o economie nu numai deosebit de competitivă dar şi foarte puternică, îşi pot permite să stabilească pentru monedei. lor o convertibilitate extinsă, care, în diferite grade, im plică o circulaţie (i deci posibilitatea transferării în alte valute) şi pe pieţele externe, folosirea acestor monede la. efectuarea tranzacţiilor. internaţionale curente şi, în foarte puţine cazuri, şi a celor de capital.

CUM OPEREAZĂ ?

Toată valuta intrată în țară în urma unor operațiuni de cont curent (exporturi şi altele) ale agenţilor economici (de stat sau particulari) este preluată prin cumpărare contra lei de către cele cîteva bănci comerciale autorizate s; dețină. Agenţilor economici li se interzice deţinerea de valută în cont. În vederea unor plăţi către străinătate pentru importuri şi alte operațiuni de cont curent, aceştia vor cumpăra valută contra lei de Ia băncile comerciale respective.

Ambele operaţiuni de vînzare-cumpărare se vor efectua prin băncile menționate Ia cursul leu-dolar

in ziua efectuării operațiunii.

Ambasadele străine, asociațiile culturale, partidele politice şi persoanele fizice sînt exceptate de la interdicția de a avea conturi în valută. De asemenea, persoanele fizice (particularii individuali) pot deţine în continuare valută la purtător, obligaţia fiind însă de a efectua convertirile leuvalută 1a oficiile de schimb oficial autorizate.

CONTROVERSELE INCEPUTULUI

În vederea trecerii” la noul regim valutar, determinat de unificarea cursurilor şi introducerea convertibilităţii limitate, urmează a fi lichidate — potrivit unui program stabilit de Banca Națională — conturile în valută ale agenţilor eco. nomici. Lichidarea se va face prin cumpărare în lei de către Banca Naţională a sumelor în valută aceste conturi la cursul unic de start (cu care se trece la convertibilitatea limitată), Se apreciază că astfel vor fi preluate direct la B.N. circa care se găsesc acum la dis-

a agenţilor economici de stat şi pe care aceștia nu i-au utilizat şi pus în circulaţie pe plan intern în ideea de a dispune de valută pentru importuri, deși mulți dintre agenţii economici respecnu și-au onorat obligaţiile financiare în lei creditori sau stat. Operaţiunea, se speră, va contribui într-o măsură semnificativă la înlăturarea actualului blocaj financiar din ecomomie,

Agenţii economici privaţi — în ale căror conturi în valută se estimează a se găsi aproximativ 200 milioane dolari — au la dispoziție o perioadă de timp pentru lichidarea acestor conturi, fie prin efectuarea unor importuri și altor plăţi necesare către partenerii străini, fie prin vînzarea valutei către băncile comerciale cu care lucrează,

Fondurile în valută mobilizate de către B.N. ar urma să fie utilizate, între altele, la creșterea rezervelor valutare oficiale și la finanțarea importurilor urgente de energie, necesare pentru a se face faţă situaţiei grave! din această iarnă.

în general, agenții economici (de stat sau privaţi) ridică problema că, în timp ce preluarea vaJatei lor de către B.N. se va face la cursul unic de start, accesul lor ulterior la valută se va reaiza la un curs probabil mai defavorabil, ceea ce îi expune unor pierderi, mai ales că fondurile în lei dobindite sînt supuse deprecierii inflaţioniste a leului. Guvernul şi Banca Naţională. se apără arătînd că o bună parte din fondurile în valută aflate în conturi reprezintă beneficii nu tocmai echitabile obţinute din exploatarea cursurilor duale ale leului de pînă acum, respectiv din folosirea unor resurse de materii prime și energie din import decontate la 60 lei dolarul şi efectuarea unor exporturi decontate în schimb la cursul interbancar de 250—300 lei dolarul. în ce priveşte cazul mai particular al agenţilor economici privaţi şi că nu guvernul actual poate fi făcut răspunzător de faptul că acestora li s-a permis, o perioadă, să facă direct în valută

nu numai operaţiuni de export-import, ci și vîn-

zări pe piaţa internă

CURSUL UNIC

Cursul de start a fost stabilit la 180 lei dolarul, situat fiind între cel (fost) oficial şi cel (fost) al pieței interbancare, dar mult mai apropiat de cel din urmă. Precumpănitor a atîrnat într-o asemenea decizie preocuparea de a se stimula exporturile. După calculele efectuate, pentru obținerea unui dolar la export se cheltuiau la principalele categorii de produse între 130 şi 170 lei, cursul de 180 lei urmind să asigure realizarea practic a exporturilor actuale. În mod corespondent importurile vor fi descurajate de un asemenea curs, scopul fiind echilibrarea balanţelor comercială şi de plăţi.

Cursul va fi practic de tip fluctuant, adică nu va fi stabilit la un nivel fix care să impună masive cheltuiri de valută pentru a-l menţine.

Cine îl stabileşte

Raportul Jeu-dolar va oscila zilnic, în functie de cerere şi ofertă pe piaţa interbancară. Practic, va fi fixat — în relaţie cu cererea şi oferta — în şedinţele zilnice ale reprezentanţilor. băncilor autorizate să efectueze operațiuni valutare, asistaţi de un „cotator“ independent. Pornindu-se de la cursul din ziua precedentă, se vor analiza zilnic posibilităţile de derulare a tranzacţiilor de conVertire comandate. Se estimează că, prin intrarea în joc a tuturor exporturilor şi importurilor precum şi a tuturor celorlalte operațiuni de cont curent, dimensiunea zilnică a tranzacţiilor pe piaţa. interbancară va creşte de la 2 la circa 10—15 milioane dolari. Dacă intrările de valută în țară vor acoperi solicitările de valută pentru plăţi către străinătate, cursul va putea fi menținut. Dacă nu — după un anumit timp în care Banca Naţională va interveni cu valută din rezervele monetare pentru susținerea solicitărilor — cursul va fi modificat, mai precis leul va fi lăsat să se devalorizeze. Vor trebui astfel mai mulţi lei pentru cumpărarea unui dolar și, deci, amplitudinea solicitărilor de valută va scădea.

Accesul la valută

într-un asemenea mod se va regla, prin curs, acoperirea cererii de către ofertă şi se va asigura accesul neadministrativ al importatorilor la valută. Pentru că solicitatori de valută nu vor putea fi decit agenţii economici suficient de rentabili spre a fi în măsură să plătească 180 lei (sau mai mult) pentru un dolar. Și, în principiu, cei nerentabili, neavind această capacitate; nu vor putea fi prezenţi pe piaţă în calitate de cumpărători de valută. Mecanisme speciale de garanţie vor asigura totuşi accesul la valută pentru import al regiilor care au în grijă producţia și distribuția energiei. garantează, deasemenea, în regim de prioritate plata dobinzilor la creditele externe şi convertirile pentru transferurile în străinătate ale profiturilor la investiţii, potrivit reglementărilor legale. În esenţă, însă, accesul neadministrativ al importurilor la valută se va realiza prin modificarea cursului în funcţie de cerere şi oferă. Pentru ca mecanismul să opereze, o imagine anticipativă este necesară asupra raportului dintre cerere şi ofertă, astfel încît s-a recurs la obligaţia ca accesul la valută să se facă prin solicitări prealabile şi în baza unor depozite în lei dinainte constituite.

Priorităţile speciale în achitarea dobinzilor şi repatrierea profiturilor sînt necesare pentru a se oferi garanţii partenerilor străini care acordă credite sau fac investiţii în România.

În orice caz, pentru ca accesul la valută să fie într-adevăr neadministrativ, devine obligatorie adoptarea urgentă a unei legi-a falimentului, care să prevadă procedurile legale de excludere de pe piaţă măcar a întreprinderilor ce desfăşoară activităţi nici performante nici vitale,

O serie de agenţi economici (privaţi sau chiar

ÎN N

Comunismului i s-a tras preşul de sub picioare

Z «Continuare din pag. 1)

me șa energia, dar și a celor cu forța de muncă, ie a scăderii salariilor individuale fie a "Tocmai faptul că — pe lîngă un nou și puternic şoc iniţial al roțurilor interne datorat scumpirii în lei a impoiarilor — convertibilitatea limitată a leului ar putza antrena și o creştere a șomajului şi abandomarea unor activi energoiage şi nerentabile fisa din aceasta o măsură faţă ac care s-au manifatat diverse împotriviri, deşi, neîndoielnic, nimic

atova nu putea înlocui convertibilitatea monedei pxzu a promova necesara asanare a economiei nitlemnle, Fără de care — inutil de subliniat i amist> nicio șansă de ame

poe i

rare a perspei somice şi a condiţiilor de viaţă.

n introducerea convertibilităţii, guverlojan a avut de întimpinat mari icultăţi. Pe de o parte, obiective precum cele legate de grava situație nomică, de masivele. dezechilibre existente (de altfel precis evidenţiate „uctul primului-ministru), de slaba competi-

tivitate a produselor româneşii, de absenţa unor rezerve valutare semnificative și de incertitudinile asupra unui suport financiar extern, indispensabil nu numai pentru a scoate economia din ma. rasm, ci și pentru susținerea un timp a cursului stabilit, spre a se preintimpina o cădere bruscă a acestuia cu consecințe incontrolabile. Pe de altă parte, este vorba de împotrivirile în sine faţă de adoptarea unci asemenea măsuri. Cea mai importantă rezistență au manifestat-o antireformiștii care ştiau prea bine că, prin convertibilitatea chiar. dacă limitată a leului, se dă o lovitură de graţie mecanismelor centraliste, baza structurilor comuniste, O împotrivire a venit, însă, şi din partea acelora care, în principiu, doresc reforma, dar care au considerat momentul introducerii. convertibilității deosebit de. nefavorabil dificultăţile obiective menţionate, cît şi sta rea de spirit a populației, deja pusă greu la încer. care de anterioarele creșteri aberante de prețuri şi care în plus se va tensiona și mai mult datorită durerilor pe care oricum iarna ce se apropie le va determina. Fapt este că, într-adevăr, momentul nu se dovedea deloc prielnic. Dar de ajungerea la un

avind în vedere .

asemenea moment, fără ca un curs unic al leului deja să opereze, nu putea fi făcut responsabil guvernul actual. Argumentele reformiștilor adversari însă ai introducerii, acum în prag de iarnă a convertibilităţii limitate a leului — în cadrul cărora s-au numărat și unii economiști aso ciaţi partidelor opoziţiei democratice — nu erau de ignorat, dar intervenţia lor în. controversata dezbatere asupra oportunității acestei măsuri nu putea fi de bun augur, căci, în ultimă instanță, venea să facă jocul antireformiştilor comunişti. Pentru orice doritor al reformei este absolut clar că. problemele grave ale economiei românești nu pot fi rezolvate doar prin convertibilitatea monedei naţionale, dar şi că, în absența acesteia, niciuna dintre problemele respective nu va avea nici odată vreo. perspectivă de a fi soluționată.

Pentru responsabilitatea economică și curajul politic în adoptarea acestei măsuri — în ciuda durerilor economico-social pe care le va produci şi a unor aspecte controversate privind derularea ei în practică — guvernul actual trebuie să beneficieze, în acţiunea întreprinsă, de susținerea. tuturor forțelor politice care se pronunță pentru re. formă şi democraţie. Și de înțelegerea tuturor ace. lora care, din rîndurile largi ale populației, î surprind semnificatiile economice și politice. pe termen lung.

de stai) — in geierui care desfășoară activități profitabile — apreciază drept constzingerie piese derile noului regim al schimburilor care exclude posibilitatea deţinerii unor conturi în valută, con= siderînd că această măsură — asupra căreia cer revizuiri — afectează operativitatea derulării tranzacţiilor, slăbeşte atractivitatea — plasamentelor investiţionale în România și sporeşte înclinaţia spre căutarea unor forme diverse de evaziune valutară, îndeosebi pe calea mutării reale sau doar fictive în străinătate a sediilor de firme. Din partea guvernului şi Băncii Naţionale se contraargumentează că România nu se găseşte economic şi financiar în capacitatea de a opera cu o gestiune complet liberă a. schimburilor valutâre, pe care nu şi-o permite nici o ţară în stadiul actual al României.

Psi a Ce i ge al e NSE Era

Consecințele

Introducerea cursului unic de 180 lei dolarul va scumpi de circa 3 ori în lei importurile de purtători de energie și materii prime principale, decontate pină acum la 60 lei dolarul. Efectul se va propaga în economie, concretizindu-se într-o creştere a prețurilor tuturor produselor care includ asemenea importuri. Majorarea depinde, în principiu, de cota pe care astfel de importuri o reprezintă în totalul costurilor fiecărui produs, Există și un efect în lanţ al creşterii prețurilor la produsele care includ alte produse ale căror preţuri au sporit. Pentru compensarea efectelor se va proceda la indexarea parţială a salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale, care vor fi suportate de agenţii economici (dacă vor dispune de posibilităţi).

Descurajarea în principiu a importurilor nu este previzibil a fi însoţită de o semnificativă încurajare a exporturilor, întrucit, în marea lor majoritate, acestea erau decontate în lei şi pînă acum la diverse combinaţii între cele două cursuri paralele existente, a căror rezultantă nu diferă mult de actualul curs unic.

Piața ncagcă Eee a

Piaţa neagră este de presupus că va cunoaşte un reviriment imediat după introducerea cursului unic, avind în vedere că acesta se situează sub actualul curs de piaţă. De aceea, pentru a o combate, se va lăsa oficiilor de schimb autorizate independenţa de a promova cursurile pe care le cred de cuviință — în practică probabil apropiate de cele actuale — fără a le obliga să se alinieze la cursul unic. Aceasta un timp, urmind apoi să

se adopte o politică adecvată, situației. Evident, alinierea la cursul unic ar implica alimentarea oficiilor de schimb cu valută precum și riscul de a stimula piața neagră pînă cînd evoluţiile cursului pe piața principală se vor „așeza”. Pronos

curile sînt hazardate, dar un element ce poate fi luat în considerare este totuși faptul că, pe piața particulară (a oficiilor de schimb și ueagră), ofera, depăşeşte cu citeva ordine de m „ine cererea 'de valută, ceea ce în teorie ar fi de niilură să apropie: cursul de cel de pe piața principală. O prăbușire a acestuia din urmă — dacă marasmul economiei va continua — își va face simțit un efect similar

şi asupra cursului de pe piața particulară

Leul, iarna şi Valea Jiului

DL. Stolojan a sesizat, fără îndoială, legătura ce putea fi făcută între unificarea cursurilor valutare şi grava situaţie energetică a ţării, transformind poate cel mai important obstacol în trecerea la convertibilitatea limitată a leului într-o pirghie de susținere a adoptării acestei măsuri. Deblocarea, prin măsura respectivă, a celor circa 800 oane dolari a fost folosită ca argument economic şi politic hotăritor — înainte de toate în fața por adversari — pentru introducerea con- . Şi iarna, oricît de grea, va trece, iar

Din păcate, ca acestei dificile. ecuaţii economice şi politice intervenea şi o destabilizatoare complicaţie suplimentară. Este vorba de promisiunile de sporuri salariale făcute de fostul guvern minerilor din Valea Jiului şi pentru care, în timpul celei de-a patra mineriade, președintele Miescu a garantat că vor îi preluate de către noul guvern. Premierul Stolojan s-a referit la aceste Sporuri salariale ca la o ruptură gravă în corelațiile fundamentale din economie. De fapt, este o

ipotecă ce apasă asupra actualuui guvern. fără. ca acesta să fi avut vreo implicare şi care îl împiedică în mod grav în încercarea de redresare a economiei. De îndată ce sporurile respective vor. fi acordate — şi este vorba de circa 7000 lei de persoană — lucrătorii din celelalte bazine miniere şi apoi celelalte categorii profesiânale şi sociale vor avea întreaga îndrituire să ceară sporuri similare. S-ar strînge anual cîteva sute de miliarde lei revendicări salariale fără vreo acoperire, în fața cărora nu doar reforma ar fi în pericol, ci economia în ansamblul ei, socictatea românească însăşi, Guverul Stolojan, spre a evita un refuz direct al sporurilor de salarii promise de alţii minerilor din Valea Jiului, are în vedere acelaşi lucru dar pe o cale indirectă, urmind ca aceste sporuri să fie considerate înseși compensările ce vor fi acordate tuturor salariaţilor în contextul noului şoc asupra preţurilor produs odată cu introducerea convertibilității interne de cont curent a leului. Grupaj realizat de ILIE ȘERBĂNESCU

$menarii şi pontul

Joi,-7. noiembrie, ora 11,30, în fața odată hotelului București, la o zi după anunțarea unificării cursurilor valutare şi i înainte de comunicarea nivei de echilibru. menari, Di poliţişti, un sergent-major şi un trei la r în termen îşi fac rondul cu

la ei.

neficiarul

ochii în patru. Au primit ordin să împiedice orice tranzacţie valutară pri ilicită. Si a pe care patrulează

se întinde: pe trei laturi ale hotelului, facă mare lucru. plus două. parcări. Din citeva mașini parcate aparent, la întimplare îi urmăresc. proprietarii de drept ai zonei. Sint profesioniștii. La noi, traficul de

vers, cii

valută se face prin intermediari, per-

soane care cumpără la un curs apro- chii

piat de cel oficial de schimb. Inter- dau seama mediarii, cunoscuți sub numele gene-

ic de şmenari, sînt cei care o încurcă de fiecare dată cînd poliția face o descindere în zonele cunoscute ale traficului

siune. Se retrag trarea hotelului

Dar valuta nu se opreşte nici- mai mare şi să

Seara, sînt vărsate ponlurilor, Pontul este beultim al afacerii

strînge zilnic valuta .de la mai mulţi numărul cîteva

lor zeci,

ind suspicioși la tot ce mişcă în zonă. Fiind numai doi. nu reuș

tura dinspre Calea Victoriei, şmenai acţionează dincolo, spre Luterană. InA poliţiştii vin spre Luterani

de acolo se retrag în şini şi cei de pe Calea Victoriei desporticrele, După o oră, cînd îşi ă se lucrează pe la spate, oamenii ordinii pun la cale o diverindiferenți. sp,

repede după colț. Vor să facă un ocol le pice șmenarilor

prin spate, dinspre Ştirbei Vodă. Într-adevăr, cîteva minute mai tirziu, dintre florile ţigăncii de pe colț răsar două caschete. Nici o mişcare. Mese- , riaşii” s-au prins şi stau cuminţi în te maşini. Nu au ce le face şi îşi reiau rondul păcătos,

Ora 13. În fața Băncii Ion Țiriac, vreo sută de persoane aşteaptă la ghişeul casei de schimb valutar. Lumea e derutată. Din tot ce s-a spus cu o seară înainte, cei mai mulţi au înţeles că leul va creşte şi, cu dolarii adunaţi de prin casă s-au năpustit să-i schimbe. Banca Ion riac pare indiferentă şi cumpără dolarul cu 245 de lei şi îl vinde cu 270. Zece metri mai încolo, la Bankcoop, aceeaşi coadă şi acelaşi curs de schimb.

Cea mai bună afacere a zilei se face la Banca Comercială Română. La ora 13,30, în fața casei de schimb aşteaptă trei sute de oameni, la o coadă in- care trece de colțul clădirii. B.C.R. cumpără valuta cu 260 de lei/dolar. Majoritatea celor care fac astăzi coadă la casele de schimb au în buzunar

sumele re

Un pont

nd de la după cît îl ţine

i continuă rondul,

sc să se află pe la-

în faţa ușii tree

E E E E

Confiscarea valutei — un fiasco al

Qun punct de vedere al

Sînt adeptul fervent al trecerii la converiibilitatea imediată, totală sau măcar internă, a leului, cu condiţia insă ca aceasta să fie pregătită temeinic atit de Executiv, cît şi de BNR, în primul rînd prin crearea fondurilor valutare necesare susținerii convertibilităţii pe termen lung prin imprumuturi destinate exclusiv. acesiu: scop de la FMI, BM. BERD, Grupul celor 24 etc, t şi prin liberalizarea simultană totală a comerţului terior, în paralel, trebuie ținut cont dacă nivelul producției, economiei noastre, asigură acoperirea în produse a nivelului de export necesar atingerii unei balanţe comerciale echilibrate, Dacă însă este adevărat că se intenţionează crearea acestei rezerve valutare necesare prin preluarea integrală de către BNR a sumelor aflate în acest moment în conturile valutare ale tuturor societăţilor comerciale cu capital de stat şi particular, românești şi mixte, punindu-se la dispoziţia acestora contravaloarea în lei a valutei astfel „confiscatei, acest mod de aplicare ar constitui un fiasco total de la bun început al ideii de convertibilitate liberă,

- Fondul valutar astfel creat, care după unele intormmaţii nu ar depăși 800 mil. dolari va fi total insuficient pentru asigurarea deplină şi la termen atit a necesiăţilor de import care vor fi susținute de guvern din motive atit de necesitate . economică, cît și legate de unele aspecte sociale. populiste, electorale în perspectivă, cît şi a obligaţiilor de plată, contractuale. ale agenţilor economici particulari şi de stat. Aceasta va conduce la reapatiţia fondului centralizat valutar, a listelor de, priorităţi, la imposibilitatea efectuării la termen a plăților către extern. Practic, agenţii particulari de comert exterior vor dispare rapid primii. dato-

de convertibilitate

idei

agenţilor privaţi e

rită imposibilităţii obținerii valutei pentru plăţi externe, lor în mod sisur fiindu-le destinate de la bun început în acest scenariu ultimele locuri pe listele de priorităţi. De asemenea, măsura convertibilităţii nu este normal să fie aplicată pînă la apariţia legii falimentului, deoarece din aceleaşi motive numite fals sociale, în realitate populisto-elecorale, din acelaşi fond valutar centralizat se va continua, finanțarea cu prioritate a, importurilor de materii prime pentru menținerea, în Viaţă a unor uriase ramuri economice şi combinate nerentabile, în detrimentul întreprinderilor care în prezent merg bine, obțin beneficii şi dețin prin munca lor rezerve valuiate proprii care le permit să continue ciclul import-export.

Această măsură ar fi de fapt identică cu cea elaboTată de MEF în vara acestui an — faimosul ordin nr. 14/31.07.1991 la care s-a renunțat recent şi care, în cele ciieva luni de aplicare. a adus daune considerabile multor întreprinderi rentabile şi a condus la instaurarea la nivelul economiei naţionale a unui total dezinteres pentru export. Totodată, aplicarea acestei să-i zicem metodologii — ar încălca grav prevederile Legii 31 şi a Legii 35 privind garantarea investiţiilor străine în România.

De asemenea, dacă este adevărat faptul că. după consumarea acestei rezerve valutare, se intenționează să se lase fluctuant cursul de schimb, în funcţie de raportul. cerere/otertă, putem prevedea rezultate dezastruoase din punctul de vedere al inflației şi somajului.

MARIUS OPRAN Preşedinte-Director genera! al Companiei Romanian Trade Promotion SA

PE E

valută şi speră să plece cu lei. În jurul lor, cum era de așteptat, se învîrt smenarii. Oferă cu trei sau cinci lei mai mult, sub ochii singurului poliţist de pe o rază de cinci sute de

i, care îndrumă într-o doară cir-

Pentru posesorii casnici de valută, ştirea unificării cursurilor valutare a, fost neliniştitoare, deoarece s-a vorbit de un curs aflat între cel oficial şi cel de licitație interbancară. Sărmanul posesor a o sută de dolari a făcut un calcul scurt din care rezultă că vă pierde citeva miişoare, drept care, a doua zi de dimineaţă, a dat fuga la bancă. Iar casele de schimb s-au deschis şi joi, 7. noiembrie, ziua ambiguităţii. Curios, nu-i așa? După amiază, în fața hotelului Bucureşti, atmosferă neschimbată. Poliţiştii se plimbă tot mai plictisiţi, iar şmenarii îşi fac treaba tot mai amuzaţi.

Se pare că informaţiile bancare circulă mai eficient decit cele politice şi au regulile lor. Schema este valabilă şi la noi, unde piața valutară abia se naşte. Tot la noi, traficanții de valută sint cel puţin la fel de bine informaţi ca şi guvernatorul Băncii Naționale, Sorin este destul de nou în branşă şi operează într-o singură zonă. A fost acceptat de ceilalți pentru că respectă regulile jocului. Deja gindeşte ca un om de afaceri şi dacă la noi ar exista o bursă, el s-ar simți acolo ca peștele în apă. Pentru traficanţii de valută, unificarea cursurilor era previzibilă, cu o toleranță de ctteva zile. Trebuie spus că pe piaţa neagră se vehiculează sume uriaşe, aproape de neimaginat. Sensul firesc al circulației este de la populaţie spre pont. Pentru ca treaba să meargă bine este nevoie de un minim de informaţii, mai ales, despre tendința pieţei. În această zonă, piinea şi cuțitul se află în miinile bincilor. Casele de schimb valutar ale băncilor existente stabileso şi cotele bursei negre, prin aceea că tranzacţiile ilicite respectă fidel cursul oficial, la care se adaugă o mică majorare, pentru a face schimbul mai atrăgător, Deci, de unde obțin traficanţii informaţiile, înainte ca ele să devină publice, pentru a-şi regla încasările şi pentru a se pune de acord între ei, încît cererea să nu devină prea mare și să nu influențeze, nivelul de schimb? Evident, din interiorul sistemului. Informaţiile „transpiră“ regulat din băncile noastre şi ajung pe piața neagră.

Intrebat bruse dacă piața neagră colectează valută şi pentru băncile: de la care obţin informaţii, Sorin răspunde zimbind: chestia asta n-ai s-o afli niciodată !

MARIUS UERGHELEGIU

Unificarea cursurilor de schimb și convertibilitatea leului

— Un interviu cu VASILE PILAT realizat de AURELIAN CRĂIUŢU —

AURELIAN CRĂIUȚU : Domnule Vasile Pilat, ne ailăm astăzi la două zile de la anunjarca unificării cursurilor valutare, de la trecerea, practic, la convertibi limitată a leului. Nu intervine această măsură prea tirziu ?

VASILE PILAT: Fără discuție, s-ar putea spune prea tirziu, nu numai din punctul de vedere al plasării pe o linie

ce ordonează logic în timp arile reclamate de înfăptuirea reformei... Ea intervine prea tirziu şi în sensul că deterioretea dramatică a stării generale a

economiei naţionale a făcut să ne îndeă mult de acele condiţii eeonomicofinanciare minime necesare pentr a-i

asisiira reuşita.

A. Q. : Dacă nu mă înşel, în „Schița de stiategie“ elaborată sub conducerea academicianului “Tudorel Postolache, data

unificarea cursurilor de schimb ianuarie 1991. Iată, deja, un interval de aproape unsprezece luni care va greva,

va iutiuența greu viitorul curs al cvei mentelor,

Aveti dreptate, Important însă poate nu atit data calendazistică în sine, ci condiţiile în care măsura. trebuia adoptată — atit din punetul de vedere al stării economiei. cit şi din cel al mecanismului funcționării. ei. Unificarea cursurilor de schimb și res pectiv. convertibilitatea internă. se ineadrează unui sistem de măsuri, a căror corciare şi ordine în timp a adoptării nu pot fi întimplătoare, în funcție de situaţii politice conjucturale, ci în respectul unei logici și unor criterii ce nu pot fi eludate fără pericolul unor rezultate contrare celor dorite şi necesare. „Schița... prevedea unificarea cursurilor o dată cu il ralizarea preţurilor, ceea ce ar fi diminuat posibilitatea menţinerii în timp a aşteptărilor — inflaţioniste şi. implicit, a transformării inflaţiei corective. generată de fiecare din aceste două măsuri, în spirală inflaționistă.

A. C.: În presă, numeroși economiști s-au pronunțat împotriva acestei. măsuri considerind că nu sînt încă întrunite con- “diţiile adoptării el. Apreciaţi hotărirea guvernului Stolojan ca fiind prematură, inoportună ?

Y. P.: Criticile exprimate în presă stnt în principiu justificate, Trecerea la un curs unic şi, respectiv, la convertibilitatea internă presupune existența unui minim de condiţii dintre care, într-o formulare uroiieră, fără a intra în explicații de detaliu, esenţiale sint două: - stabilizarea macroeconomică — stabilizarea relațivă a prețurilor, stabilizatca și relansarea producției ca bază a esisurdnii unui potenţial de export cel putin egal cu necesarul de importuri vitale ; a doua — un minim de rezerve valutare pentru a putea proteja, într-o primă etapă, puterea moncde! naţionale, pu-

tere de a cărei evoluţie depinde şi prin care se manifestă capacitatea de evitare a unei inflaţii de mari proportii. Or, momentul de faţă nici una din condilii nu există, Economia naţională se află intr-o stare de profundă criză. Producţia industrială se află la un nivel cu puţin peste 60% faţă de: 1909 — şi accasta în condiţiile in care procesul de restructurare a sistemului producţiei practic incă nu a inceput (Și nici o întreprindere nu a dat faliment); inflația a cunoscut și cunoaşte o rată înaită, deficitul balantei comerțului exteri reprezenta peste 1/3 din exporturi, iar rezervele valutare lipsesc, practic, cu desăvirșize : cum spunea domnul, Mugur Isărescu, visteria est goală. Într-o asemenea situaţie, în mod normal, nimeni nu ar îndrăzni să adopte o asemenea măsură. Pericolele pe care le implică sint imense...

A. C.: ŞI, totuși, a fost adoptată.

V. P.: Da, şi totuşi... Nu însă de voie, ci “de nevoie. Este o măsură im: pusă ca unica modalitate prin care se poate incerca aminarea şi, să sperăm, prin aceasta, evitarea unui adevărat dezastru. Căci „moștenirea“ lăsată de guvernul Roman țării cuprinde, pe lingă cele menționate, și o situație „cumplită“ — cum a caracterizat-o domnul Stolojan — în domeniul asigurării economiei . naţionale cu energie: de numai 24 la păcură, 15% la motorină, 10% la combustibil lichid ugor, și 81% Ja cărbune energetic. Pe ansamblul resurselor energetice gradul de asigurare este de numai 31%.

Costul necesarului de import de ener. gie pentru perioada de pină la 31 martie este, conform aproximăriior comunicate de primul ministru, de cca. 18 miHarde dolari, iar visteria este goală. Intrările de valută prevăzute în cadrul aranjamentelor cu EMI şi Grupul celor 24 (în valoare de 2 miliarde dolari) nu au decurs contorm, prevederilor, Guvernatorul Băncii Naţionale ne-a informat că ratele au întirziat cu 6-7 luni... deşi reforma s-a desfășurat în ritmul stabilit eu FMI. Sperantele oferite la Bangkok au fost aminate. Pericolul catastrofei s-a apropiat vertiginos. Dacă nu se face rost de valută pentru procurarea de resurse energetice, pericolul căderii în citeva săptămini a sistemului energetic este iminent. De fapt, cum constată domnul Stolojan în ultimele cuvinte ale Raportului său în faţa Parlamentului, această cădere a şi inceput. Ce-ar insemna aceasta ? Blocarea, practic, a întregii activităţi economice a ţării. Trebuia găsită o soluţie de urgență pentru plata importurilor. ŞI a fost găsită : vinzarea obligatorie către Banca Naţională a depozitelor valutare deţinute de către agenții economici, acţiune ce se realizează prin unificarea ratelor de schimb valutar şi trecerea la

- eonvertibilitatea internă. Pe această cale statul va putea să utilizeze cea. 500 milioane dolari peniru importul de resurse energetice.

plema.

V, P.: Sigur, nu o rezolvă, nici cantitativ, nici caliiativ, dar oferă posibilitatea unui respiro pentru a evita un dezastru,

Deci, în pofida faptului că sint corecte toate observaţiile critice ale celor. care invocă consecintele grave posibile ale acestei măsuri — ca urmare a faptului că nu este intrunită nici una din condiţiile pe care adoptarea ei le reciamă —. hotărirea guvernului Stolojan este binevenită. Oportunitatea ei nu poate fi contestată.

A. C.: Cu alte cuvinte, pentru evitarea unui rău: mare, au fost acceptate peri-

Ceea ce însă mu rezolvă pro-

colele adoptării unei măsuri în condiții total nefavorabile,

V. P. : Exact,

A. C.: Şi care ar fi aceste pericole ?

V. P.: Ar trebui mal întii să facem .0 precizare : ne referim la pericolele în plan economic. Sub acest aspect. pericojul cel mai important, adică răul cu gradul cel mai înalt de probabilitate a se manifesta este cel al unei inflaţii galopante, mai exact, al unei spirale inflaționiste desfăşurate în ritm alert. Punctul de plecare — diferența de 1 la 3 intre cursul oficial de pină la 11 noiembrie (60 tei/1 dolar SUA) la care se calcula in costurile de producție circa 80%, din importuri, şi cursul nou iniţiat de 180 lei peniru 1 dolar SUA. Aceasta va determina o creştere medie a preţurilor de peste 100%. iar pentru unele grupe de produse — cele cu o pondere mate a importurilor. cu prețuri aliniate Ia preturile moi — de 200—300%. Am spus „punctul de plecare“, deoarece, cum aţi reținut, cred, cursul de 180 lei pentru 1 dolar nu este fix. EI este flotant, variază în funcție de cererea și oterta de valută. Or, avind în vedere că cererea de valută poate fi mai mare decit oferta — fapt reflectat pină în prezent de marele. deficit al balanței comerțului exterior — cursul în lei al dolarului va creşte. Această tendință este, practic. inevitabilă, întrucit sistemul nostru bancar nu dispune de rezervele valutare necesare pentru a putea menţine cursul prin cresterea ofertei de valută pină la nivelui cererii. Să nu uităm că ţările vecine, cînd au trecut la convertibilitatea “internă si-au asigurat rezerve valutare de susținere între 25 și 45 miliarde dolari. Și tot nu au putut evita deprecierea monedei naţionale în raport cu „valutele forte“ Noi nu avem nimic, poate numai cei circa 300 de milioane de dolari promisi de EMI.

A. C.: Dar reducerea cursului de schimb al leului stimulează exportul, iar

intrările de valută din export, mărind

oferta valutară, pot. determina menţinerea, cursului leului, sau măcar mai imica lui reducere.

V, P.: Foarte exact. Dar manifestarea acestui proces depinde de structura producției naționale de export. Deocamdată, producției noastre de export îi este caracleristică o pondere ridicată a inputurilor de import. — Întrucit trecerea la cursul unic scumpeşte importurile (inițial de 3 ori în cazul celor luate în calcul la 60 lei per dolar). preţurile în lei ale produselor de export vor creşte corespunzător, în funcţie de ponderea inputurilor de import (sau cu prețuri interne aliniate la preţurile internaţionale). Acest fapt va afecta, în sensul reducerii, cursul de revenire al leului. Drept urmare, .o serie de produse care pină acum au fost rentabile la export vor deveni nerentabile. Abia unificarea ratelor de schimb ne va evidenția cu claritate gradul de rentabilitate la export al fiecărui produs, Este evident însă că favorizate la export vor fi produsele care conţin într-o proporție mică importuri ale căror prețuri interne sint aliniate la preţurile internaționale, adică cele care conțin multă muncă şi inteligență “națională, precum şi materii prime locale (în primul rind industria uşoară, alimentară și artizanală). Cu alte cuvinte, date fiind ponderea mare a produselor de export dependente de import şi ponderea mică a produselor. de înaltă tehnicitate, calitativ competitive, este foarte posibil ca dorita şi sperata creştere a exporturilor să. nu se realizeze la proporțiile reclamate de nevoile de import.

în condițiile unicităţii. cursului de schimb şi convertibilităţii interne. singura cale de evitare a reducerii cursului leului este creşterea producţici de export pentru asigurarea echilibrului . balantei comerțului exterior în condiţiile reducerii (relative şi chiar absolute) a importului pină la nivelul la care nu devine un factor de blocare a creşterii exporturilor sau, mai rău, de diminuare a acestora. În cazi contrar, ca urmare a reducerii cursului leului în benificiul dolarului, preţurile interne vor crește. Mărimea acestei creşteri depinde de gradul de reducere a cursului leului, care este însă condiționat nu numai de dimensiunile otertei de valută (determinate fundamental de volumul exporturilor), ci şi de cuantumul valorie (în lei) al cererii.

A. C.: Desigur, dinamica cursului de schimb este unul din factorii dinamicii prețurilor interne, dar pericolul unei spirale inflaţioniste vine din stera relaiilor sociale, a comportamentului | salariaților.

V. P.: Da, este, într-adevăr, principala problemă a etapei pe care o parcurgem.

Va urma)

Unificarea cursurilor de schimb și convertibilitatea leului

— Un interviu cu VASILE PILAT realizat de AURELIAN CRĂIUŢU —

terea inflaţionistă a salariilor

(Urmare din numărul trecut)

- Desigur, dinamica cursului de schimb este unul din factorii dinamicii prețurilor interne, dar pericolul unei spirale inflaționiste vine din sfera relaţiilor sociale, a comportamentului. salariaţilor.

— Da, este, într-adevăr, principala problemă a etapei pe care o parcurgem. O problemă nu numai complicată, dar şi delicată, căci rezolvarea ei nu mai ține doar de raţionamentul economic şi. respectiv, politica economică clădită pe el. Este o problemă economică generată de un factor social şi abordabilă. în primul rind, prin metode specifice ale corelării comportamentului factorilor sociali implicaţi — respectiv sindicatele, conducerile societăţilor comerciale şi statul pentru regiile autonome.

Este evident că presiunile pentru creşteri de salarii peste nivelul la care se asigură echilibrul dintre masa monetară existentă la populaţie (masa veniturilor plus cererea solvabilă aminată — adică economiile) și cuantumul valoric al ofertei 1a prețurile date, va determina o creştere medie a acestora proporţională cu dezechilibrul creat. Pentru a nu determina dezechilibre monetare, respectiv inflaţie, creşterea de salarii trebuie să fie mai mică sau cel mult egal cu creşterea productivităţii muncii, În caz contrar, ea devine inflaționistă,

Creşterea de prețuri, generată de res.

constituie motivația unor noi presiuni salariale, care, la rindul lor determină cresteri de preţuri ş.amd, Se intră într-o spirală intlaționistă cu deosebit de grave efecte dezechilibrante atit în plan social, cit şi asupra economiei.

Sub primul aspect, cel social, . inflația nu numai că anulează „ciştigul“ obținut prin. creşterile de salarii, economic, nejustificate, dar prin erodarea puterii de cumpărare a leului pulverizează, practic, economiile populației. agravină dramatic situația unor largi categorii -ale populaţiei. În plus, inflaţia, oferind motivaţia presiunilor, salariale, întreține şi intensifică „competiţia“ dintre diferitele ca. tegorii 'de salariaţi pentru a obține 9 parte cit mai mare din „plăcinta socială“, iar aceasta, tensiunile sociale si presiunil. Infaționiste. Fenomenul - „Valea Jiului“, atit de discutat în ultimele zile, este un exemplu elocvent de pericolul pe care îl prezintă pentru stabilizarea economică a țării această tendinţă. Efectele sociale ale infaţiei sînt puternic ampliticate de cele în plan strict economie.

— Reteritor la consecințele asupra economici, ştiu că în literatura economică a avansat şi ideea că inflaţia — adică existența unel cereri solvabile — superi-

„oare ofertei — tărgind piața, ar constitui

un factor de stimulare a ofertel, adică a producţie

— Este adevărat. Această idee a fost susținută mai ales în anii '60 în contextul identificării căilor de accelerare a creşterii economice -în ţările în curs de dezvoltare. Dar cu o precizare : eră vorba de o inflaţie mică. controlată, care să fie inferioară creşterii producției si productivităţii muncii. În caz contrar, ea devine un puternic factor de destabilizare a economiei. De ce ? Datorită multor cauze. Dintre ele se pot menţiona (ordinea nu indică o ierarhie) :

— creşterile inflaționiste de salarii determină creşterea costurilor de productie şi, prin aceasta, pe de o parte, creşterea preturilor (inflăţia prin costuri), iar pe de altă parte, reducerea capacității coraiti a produselor, reducerea profitalor şi, prin aceasta, deteriorarea i de viabilitate a unităților economice ceea ce, evident, ii va afecta nemijlocit si pe salariaţi ;

*— inflaţia, scăderea valorii leului, determină o reducere a eficienței utilizării resurselor prin reducerea vitezei de_rotaţie a capitalului circulant : aşteptările inflaţioniste ale agenţilor economici duc la creşterea stocurilor, în primul rind de inputuri, dar, cum bine ştim din propria noastră experiență cotidiană, şi. de produse finite — aprovizionare masivă la preţuri mai mici si frinarea destacerilor pentru a obține prețuri maj mari. Se reduce, prin aceasta, intensitatea activităţii economice, implicit viteza de rotaţie a barilor, ceca ce agravează dezechilibrul monetar ;

— instabilitatea monetară, erodarea re. surselor băneşti ale populației şi agenţilor economici, dublată de creşterea costurilor şi reducerea profitabilității activității lor, le diminuează potenţialul de avumulare, afectind negativ procesul investiţional (eare, prin definiţie, implică o, imcbilizare de resurse) și prin producţia. Cel mai afectate sint, în ase= menea situaţii, construcțiile, în primul rind de locuințe. În fine, s-ar putea continua cu efectul de amplificare a delicitului bugetar, cu efectele negative asupra creditului etc. etc.

“Toate acestea reprezentind o deteriorare a stării economici — aflată deja într-o situaţie extrem de dificilă — implicit o diminuare a „piăcintei“ (mai corect a pilnii noastre cea de toate zilele), este clar că salarii mai mari nu vor putea să însemne. și o piine mai mare, Ea este cit este Soluţia constă în evitarea diminuăii ei prin evitarea unei spirale inflaționiste si mobilizarea eforturilor pentru a o face mai mare prin reducerea costurilor, creşterea producţiei si a productivi. tăţii muncii, ca singurele căi reale.

— Domnule t. insistența noastră asupra inflaţiei ca principal pericol gemerat de unificarea cursurilor si de trecerea la convertibilitatea leului este mai mult decit justificată. În acelasi Ip, însă cred că trebuie să subliniem faptul că această măsură reprezintă cel mai im-

bilităţii capacită!

aceasta”

rtant instrument de transtormare etecivă a sistemului economie. În primul rînd, după părerea mea, ca asigură 0 „clarificare“ esențială în economie vom putea avea, de acum inainte, o imagine reală asupra rentabilității. atit în int rior. cit si cu exteriorul. Clariticarea aceasta comportă însă şi unele riscuri despre care as vrea să discutăm în continuare.

— Nu incape îndoială că trecerea la cursul unic flotant și convertibilitatea interna ca desăvirşire de fapt a liberalizării prețurilor (cursul valutar este și el un preţ) este cea mai importantă măsură prin impactul pe care îl are asupra tuturor proceselor. din economie. Adoptarea ei — considerind condiţia inexistenţei monopolului ca îndeplinită — înseamnă desăvirşirea formării pieței ca. mecanism.

Cursul dual, prin distorsiunile pe care le propagă în întregul sistem, al raporturilor de prețuri, nu numai că obscuriza adevăratele raporturi de eficiență dintre diteritele producții. dar, ceea ce este mai important, ca urmare a acestor distorsiuni determina o alocare iraţională din punct de vedere economic si social a resurselor, perpetuind -o structură de producție ineficientă, generatoare a unei „creşteri însărăcitoare“ — pentru a utiliza conceptualizarea. introdusă în literatura noastră de Daniel Dăianu.

Cursul unic, desăvirşind formarea pie-

ței, „clarifică“ economia, o face transparentă si prin aceasta lichidează posibilitatea alocării economic. ineficiente, ne-

controlate a resurselor. Alocarea resurselor se face de piață prin mecanismele specifice după. criteriul: eficientei economice. Orice alocare în afara pieței. se face deliberat. deci controlat din rațiuni sociale sau interes naţional. Acest esențial pas în efortul de intrare in normalitate implică, cum corect aţi remarcat, şi un mare risc. Despre ce este vorba? Cursul unic şi convertibilitatea nu doar dezobxcurizează eaporturile de etielență dintre producţiile naţionale si cele din spaţiul internaţional, dar le si pune în confruntare directă cu acestea din urmă. Decalajele de. productivitate, respectiv de costuri si calitate vor duce la aceea că multe produse care pina acum au făcut, sau puteau face față. concurenței străine ca urmare a subsidiilor indirecte — con. cretizate în custuri reduse —. de care benefielau, prin interinediul prețurilor. interne stabilite în buza unul curs de schimb, cu mult sub nivelul celui real, vor deveni nerentabile.. În condițiile unei largi liberalizări a comerțului exterior, în primul rînd a importurilur, lipsa capacității competitive se va manifesta nu numai pe piuța externă, ci și pe cea internă Rezultatul va fi, evident, „căderea” unui mare număr de unități economice. — În lipsa subsidiilor vor f falimentare.

— Ar trebui, cred, subliniat că, aşa cum a argumentat J Kornai, atita timp cit nu vor funcționa în regim de restricții bugetare „tari“, atita timp cit mai au toj sul de sprijin al subsidiilor, sub variate

forme, de la stat. întreprinderile nu vor purcede la o radicală schimbare a comportamentului lor, nu se vor zbate să devină profitabile. Kornai remarca că lipsa unor restricții bugetare „tari“ reprezintă „garanția“ baterii pasului pe lo€ în procesul tranziției. La noi nici o întreprindere nu a dat faliment si nici măcar nu avem o lege a falimentului.

— Așa și stau lucrurile. Kornaţ are dreptate. Atita timp cit. pe baza subvenţiilor, pot să consume mai mult decît produc, " întreprinderile nu vor. fi capabile să se adapteze exigențelor pieţei. Numai frica de moarte. de faliment le va mobiliza. Numai selecţia în raport cu criteriul eficientizator al pieţei mondiale poate realiza restructurarea sistemului producţiei naţionale, depăşirea aberaţiilor anatomice ale organismului nostru economic. Cursul unic si convertibilitatea Ie aruncă în valurile concurenței internaţionale și probabil că fără sprijin se vor ineca. Aici este riscul. Riscul însă nu numai pentru fiecare „celulă“ a organismului economic naţional, pentru fiecare întreprindere, pentru intregul organism. Căci una este să moară, precum în cazul organismelor economice normale, un număr de. celule făra a-l afecta serios, locul lor fiind re= lativ. rapid luat de aliele noi, şi alta este în cazul economiilor bolnave. în care numărul inecaţilor poate reprezenta. jumătate sau mai mult din organism. Exem. plul fostei R.D.G. este semnificativ : 1ă. sată în confruntare directă cu piaţa internațională, o uriaşă paste a industriei sale s-a dovedit falimentară. Costurile economice si sociale sint fabuloase, Ele au putut fi si pot fi suportate ca urmare a unei imense intuzii de resurse din Germania de Vest (cca. 170 miliarde mărci numai în 1991—1992 — tără a mai vorbi de capitalul uman), infuzii care asigură o rapidă reinnoire industrială. În cazul unei țări ca România. a cărel industrie şi calitativ şi structural este mult sub nivelul celki a fostei R.DIG., si care nu poate spera nici la a 50-a! parte din sprijinul de care beneticiază Germania de Est, o cădere de asementa proporţii ar fi catastrofală, Şi sub_ aspect economic, și sub aspect social. Ea ar duce si la blocarea reformei. Este motivul pentru care procesul de restructurare a sistemului producţiel, care prin natura lui este un proces de dutată, nu poate fi lăsat exclusiv pe seama pieței. nu se poate desfăşura numai spontan. EI trebuie să fie un proces condus. realizat prin variate metode — de la amputări parțiale, spontane, la Chirurgie plastică şi tratamente locale individualizate.

Unificarea cursurilor şi convertibilita. tea internă, ca pas esențial în crearea condițiilor de piaţă. se cer a fi însoțite de un complex de măsuri de protecție a economiei, — pe baza unui program de politică structurală —, de stimulare a producţiilor de expori, lichidarea organizată a unor producții şi unități economice, de facilitare a naşterii de noi celule economice ete.

EXODUL DE VALUTĂ

Era desigur previzibi) că oul regim valutar lraplicat de trecerea ka convertibilitatea intesnă și de cont curent a leului va antrena un exoc de devize cin țară, atit înainte de adoptarea măsurii — ciad mulţi agenţi economici, „informați“ în preatabil sau doar din precauţi în străinătate deținerile în valută din cont — cit și după, cînd agentii eco- A nomici vor îi căutat dilerite modalități de evaziune valutară spre exterior, îndeosebi prin „supralacturarea” achizițiilor din alte tări si mutarea reală sau doar fictivă în străinătate a sediilor de firme. Responsabilit nostil fi panclari au anticipat probabil un asemenea efect inițial a! interdicţiei deținerij de conturi în valută de către agenții economici, dar l-au acceptat punindu-] în balanță cu necesitatea unui control asupra schimburilor valutare în actualu) stadiu a? economiei româneşti şi ținîna cont îndeosebi de prezenta conjunctură financiară si energetică a ării. Noul regim valutar eu va putea fi probabil curind relaxat Dar ceea ce poate şi trebuie să urmări ca procedura actuală de acces la valută (cu de-

lei, cu prezentarea documentației justiticative si diverse aprobări și semnături) să nu se transiorme într-un obstacot birocratic, ee poate esua lesne în erbitrariu, trafic de inlluență și. corupție.

Na numai pecesare, dar și posibile sînt urgente măsuri pentru stoparea

fugii din țară e valutei — se pare deloc neglijabile țvorbindu-se de sute

ie tăcut este de pozite prealabile îi

își vor Hi transferat

oane (care sînt fireşti dobinzi). 1.

de milioane de dolari) — atlată 1a dispoziţia particularilor individuali, re-

imul deţinerii acesteia nu s-a schimbat. Dar, prin inducţie sau numai prin, îmitațe, pariul av încetat să mai vindă valută, desi anterior oferta lor se arăta a depăși cu citeva ordine de mărime cererea. Acum, dimpotrivă, ci caută, cu vădită predilecție — nu se ştie peniru cit timp — să cumpere Valută. Pină mu ver căpăta o amumită încredere că Icul va înceta a se mai deprecia nu-si vor schimba comportamentul. Important este. însă altecva. Că într-o măsură încă și mai mare decit înainte de unliicarea cursurilor, Valuta ste ținută la ciorap, deparle de băncl. Sistemului bancar, pe par gurzul deponitării, ca și economiei paţionale, această Valută tar îl de zare 1olos, Dar mu se face absolut nimic pentru a 0 atrage. Spre bănci își poate ntua) îndrepta delinerile doar vreunul care îi vrea singur răul. Numai mia die, băncile iromâneșii: oferă. dobinzi: Ja depozitele, dn valaţă ăi aceităi at vizibile. Necum să existe diterențieri de dobinzi pentru depozitele. Ja vedere şi cele la termen. În schimb, la orice retragere se percep comisidoar în cazul în care deponerile sint onorate cu . în posesia propriilor bani pofl intra numai după ce, accsulină să pierzi o groază de timp, ţi-ai luat buna portie de nervi, a ez pa, cinste, dacă mu cumva te vezi programat pentra o altă zi. ȘI dacă hipsa spatiilor şi dotării corespunzătoare este o scuză valabilă, pentca. caracterul ncopetativ al. serviciilor bancare, ce” descurajează clienţii, faptul că na, Hi se oicră. dobinzi temunerative, îndepărtindu-i, este împotriva iogie : care. lar, în aceste conâiţii, mulți preieră — chiar și la actualele prețaii probibitive — să tacă o mică plimbare pină ta Budapesta, unde bancherii au înţeles mai degrabă cum este cu economia de piaţă, oferind pentru depozit la termen în valută dobinzi pînă la 25%.

HIE ŞFRBĂNESCU

Antipopulismul între centralism şi dezordine

Urmare din pag. 1)

sinduri refuză însuşi gindul că dl, Stolojan ar face jocul cuiva şi cu atit mai puţin al domnilor Roman sau Iliescu. Economist-finanţist, dl. Stolojan nu poate să nu fi înțeles cit rău au făcut unei Sleite de gestiunea aberantă comunistşistă şi de piata forțată a datoriei externe, măsurile populist-electorale adoptate de echipa Nliescu-Roman în perioada de dinaintea alegerilor din 20 mai. Ministru de finanțe, pentru citeva luză după aceste alegeri, dl. Stolojan s-a coniruntat el insuși cu incercarea disperată de a menţine în viață un buget devastat de aceste măsuri. În plus, di. Stolojan, cind a preluat funcţia de prim-ministru, avea in buzunar numirea sa într-un post de inalt funcţionar al celei mai instituţii financiare internaţionale şi priilor declarații. a obținut această nominalizare în urma unui exigent examen, în cadrul căruia i-au fost testate nu doar cunoştirtele şi competența, ci şi deschiderea sa câtre o economie de piață. Ca atare, pentru un partizan „atestal“ a] economiei de piaţă ar fi inadmisibil — și dacă totuşi aşa s-ar întimpla, ar fi tragic — de a îace cumva jocul fie, de pildă, al a-lui Iliescu, a cărui deschidere spre o economie de piaţă nu este certă, fie al d-lui Roman, care o uvea poate această deschidere. dar, prin modul s-ar putea spune destrăbălat în câre şi-a maniiestat-o, mai mult a compromis-o decit a legitimat-o, nemaivorbind de urmele grave pe care le-a tăsat în economie, Iată de ce datoria d-lui Stolojan este de a-și urmări propriul crez, chiar dacă pentru aceasta ar fi nevoie — pe parcursul mandatului său — să se tupte singur impotriva tuturor. aptul că există atitea contestări — că economiști (şi chiar jurişti şi alţi nespecialiști 2 5), asociați unor torţe poitice de coloraturi opuse, se întilnese in argumente cum că numai reie şi > nimie bun va aduce în economie convertibilitatea moneăei că devalorizarea corespondentă a patrimoniului paţional ne ve amenința fara (de parcă străinii se vor și imbulzi imediat să ne cumpere industriile producătoare de Pierderi) — face necesară o analiză cit de sumiară a situaţiei economici româneşti în momentul octombrie noiembrie 1991, pentru ca forțele politice conteslatare să poată preciza ce ar fi întrevrins ele insele dacă s-ar fi aflat la guvernare în momentul respectiv Producţia era la ur: nivel de circa 23 faţă de cea din 1989 și în continuu declin, Un grav blocaj se înstalase în economie, senerat în parte și de imobilizazea în conturile azenţilor economici a unor fonduri ir valută, căci încredere în leu nu putea exista măsura în care substanța acestuia era considerabil şi raDid erodată de o inflație ce nu dădea vreun semn că s-ar potoli. Fără bariera pe care. numai în condițiile convertibilității moredei, o vot conStitui preturile internationale, cele interne —creşteau neincetat, lar revendicările salariale căutau să le ia urma. Susținerea lor de la buget era o himeră, căci. în contextul deerinzoladei vzo - ducţiei, resursele se aflau la pămîat. O ruină. toare şi fără de Sfirșit cursă preturi-salarii ameninta ecoromia. tar masivul acticit enervetic o punca „fizic“ în pericol de colaps. Nu există 0 pregătire cit de cit a aprovizionării cu enervie în prag de iarnă. Ce să se mai spună despre taviut dacă unele activităti economice erau re: e și altele nu, în conditiile în care nu se prtrau dnstăsura.

am aceasta era, în mare, situaţia. Cum s-a ajuns la ea şi cire va trebui să răspundă sint alte probleme, Dar, în momentul respectiv, ceva trebuia făcut. O primă opțiune ar fi fost -seintroducerea unui centralism de tristă memorie — deşi poate ar fi trebuit unul și mai milităresc —, dar o asemenea revenire este îndoielnic că ar mai fi posibilă; oricum, rezultatele ar fi fost nule, căci semnificația ar fi fost stoparea reformei şi încetarea oricărui sprijin economic extern, O altă opțiune ar fi fost de a lăsa totul de izbeliște sau la voia întimplării, în iera Roman. Cu ce rezultate se poate pre

dea, judecind după situaţia de pînă acum; jumătăţile de inăsură promovate de echipa Roma: fost mai periculoase decit absenta retormei economia de piaţă este un sistem complex. c; dacă seşte uaul din mecanisme, devine vulnerabil, intrucit nu mai există contrapozstere 1 etectele adverse venind din alte direcții. În orice caz, 0 explozie socială ar ti fost sigură şi, la primăvară, România s-ar fi trezit cu circa 2 milioane de şomeri, un „lux“ pe care această țară nu si-l pate permite dintr-odată, nici economie nici socal.

In ce constă opțiunea Stolojan ? Aceasta caută o ieşire ţinind cont de realităţi și, important de subliriat, prin continuarea şi nu prin stoparea reformei, Introducindu-se convertibilitatea_ internă şi de cont curent a leului se abandonează jumătăţile de măsură pe calea reformei, se întregesc mecanismele economici de piaţă, iar întreprinderile sint constrinse la comensurarea reală a eticienţei activităţii lor, răpindu-li-se =— e drept, după un nou șoe asupra prețurilor! —' posibili. tatea de a recurge la creşteri artificiale ale acestora pentru a ființa. Totodată, semnalindu-se continuarea reformei, finanţarea externă este deblocată. În contrapartidă, un regim de control asupra valutei este instituit, O gestiune complet liberă a valutei străine ra era de nasul nostru, după cum nu fusese nici pentru ţările occidentale timp de 10—15 ani după război, Valuta „de. mobilizată“ poate fi tolosită pentru sporirea rezervelor monetare ale ţării şi pentru finanţarea importurilor de energie necesare ieșirii din iarnă, Accesul deocamdată constringător la valută ser. veste la depășirea impasului, în timp ce, dacă acesta va continua. reglarea cererii şi oferiei de devalorizarea — cursului

valută va fi tăcută prin leului,

a d-lui Stolojan este însă gituirea inflaţiei. Dinsul știe prea bine că, fără jugularea inflaţiei, totul se poate ruina. Încredere îni Ic nu ar putea exista şi o lege economică spune că banii răi alunză pe cei buni ă. Toată lumea ar încerca să-și tolaii spre a-i transforma în valută sau mărtru a le tezauriza. Consumul de orice tel stimulat, împingină in sus prețurile. Economisirea — baza procesului necesar. de investiţii — ar fi de neconceput Aiternativa — adică tixarea unor dobinzi fâhulvase, a căror rată s-o de. păsească pe cea a inflatiei — ar înmorminta ati. vitate economică, Presi! a asupra valutei ar crește.

de pe p sească | furi pe

preț oprită. DI Stolojan este un monetarist. Pentru cei nespecialișii, aceasta înseamnă că dinsul este adeptul tonrini enra anna că masa monetară

Una peste alta. intlația trebuie cu. orice |

istentă pe piaţă, sub diferitele ei forme, arc o aicata a a pliu orăini asupra evolutia eta. nomice. Practica arată că sirargularea masei monetare stăvileşte în citeva luni inflaţia. De accea dl. Stolojan, împreună cu guvernatorul Băncii Naţionale, dl. Isărescu, se opun oricărei emisiuni de monedă fără acoperire şi urmăresc o expunsiune redusă a creditului, ca şi o creştere a sa1ariilor sub cca a creşterii prețurilor. Pentru una în pas cu cea din urmă nu există resurse reale. Fondul global de salarii va fi platonat, spre a obliga intreprinderile să aleagă între limitarea creşterii salariilor. individuale şi restringerea numărului de salariați pentru eficientizarea, activităţii. DI, Stolojan cere austeritate, refuză exacerbarea, deticitelor bugetare, EI reclamă unei populaţii ajunsă la sapă de lemn să stringă şi m. tare cureaua. O spune deschis. căci nu există alterhativă. Tot ce îi poate oieri în schimb este şansa unei recuperări după stăvilirea _ inflației, cînd schimbarea anticipaţiilor privind încrederea în moneda naţională va încuraja economisirea şi deci investițiile, stimulind redresarea economică şi slăbina totodată presiunea asupra valutei, Ne așteaptă vremuri grele. Dar o explozie socială nu va rezolva nimic, Căci resursele vor rămine aceleași sau chiar se vor diminua. Cam aceasta ar trebui să ințeleagă şi politicienii care sint tenti să tragă capital de pe urma aberaţii populiste, netăcind prin aceasta decit să alimenteze dezastrul. &

Jarna va trece şi convertibilitatea va rămine. ŞI prin alirderea prețurilor interne la cele internaţionale cel puţin în ce priveşte produsele de bază, va scoate la iveală viabilitatea fiecărei activităţi economice, La intern, dacă nu produci sub prețul internațional, rişti ca clientul să te abandoneze în favoarea unui furnizor extern. La export, ori ai ofertă competitivă, ori nu vinzi. La import, ori ai bani, ori nu cumperi. În mod cert, multe din activităţile ce se vor dovedi nerentabile vor mai trebui subvențioaate din considerente economice sau sociale. Dar totul se va destăşura intr-o deplină transparență, mu doar prin voința executivului ci și cu aprobarea legislutivului, cumpănindu-se în fiecare caz dacă Societatea, merită să tacă sau nu etortul acestei subvenţionări. Şomajul va creşte, dar nu exploiv. Un program de revitalizare ori abandornare treptată a activităţilor nerentabile va fi inevitabil pus pe rol şi aplicat, far procesul de asanare și restructurare a economiei va începe. sinurul de la care se poate aştepta o ameliorare a condițiilor de viaţă. Eficientizarea economici şi creşterea competitivităţii exporturilor — pe care le reclamă convertibilitatea monedei — sint. la rindul lor, unicele furlaniente ale relaxării graduale a actualului regim valutar. acă printr-o asemenea politică econo-

ică, dl. Stolojan tace jocul d-lui Ito man ar fi un punct bun pentru cel din urmă. Dar dacă dl. Roman crede i că in cazul acestor măsuri coerente,

cu cap şi coadă, este vorba de prelungirea reformei promovate de el însuși. aturci se imbată cu apă rece. Dacă, dimpotrivă, politica, urmată de d. Stolojan are la bază indicaţii alo d-lui Iliescu, acesta din urmă ar fi de lăudat, Dacă, însă, dl, Iliescu crede că, prin convertibilii tatea leului, daar a fost confiscată valuta şi s-a introdus o gestiune controlată a acesteia, atunci, spre dezamăgirea sa, trebuie să Consimtă că al. Stoloţnn I-a păcălit, pentru că pe termen lure avem de-a face cu o măsură net anticentralistă.

Şi dacă primul ministru —. indiferent ce. joc face şi ce contestări intruntă — va, merge pe dr nsst pe care și l-a fixat, atunci, față de tentati centralistă a d-lui Iliescu sau reforma „dezordonată“ promovată de dl. Roman, este de preferat anlinopulismul riguros al d-lui Stoloian.

“MIHAI KORNE

“păstra puterea.

PE CALEA EȘECULUI

Devaluarea leului la o treime din vaJoara sa oiiciala, de la 00 de lei dolarul 1a 160 de lei nu a puimis creaiea unui cuis unic. La 200 de iei, doiaaul. cuisul liber dcpăşeste cu mult pe cel aşa zis unic. In principiu, devaluaiea, treuuie să inlesncască exportul şi deci dobindirea dc valută. Cum insă intrepuindeviie. exportatoare nu vor mai. putea sa importe materiile piime sau utilajul necesar exportului. decit în funcție, de prioritatea stabilită de stat. sunt toale sansele ca avantaiul devatorizării să fie anulat de piedicile create prin conurolul total al statului asupra valutei. Se zvoneşte că haosul astiel creat s-ar datora unor divergențe interne între guvern şi, Banca Naţi Se mai zvoneş:e că băncile Sirăine şi-ar inchide ghiseele dacă anumite măsuri deia iuate nu surt contraman-

te. Dar cite nu se zvonesc ? !

In umă operației. din 6 noiembrie. “Banca Natională si-a insusit 700 milioane dolari de la intreprinderile cu capital de stat. la'care se vor mai adiusa citeva zeci de milioane de la ceie mixte și parliculate. În pius, guvernul a oblinut de la Coniunitalea Europeană deblocarea a 500 „milioane dolari. la care se pot adăuga 200 de milioane din paitca Japoniei şi, eveatual. aite 300 de milioane ce la alţi. mnernbri ai giupului celor „24* de state,

Cu aceste sume. piimul ministru scontează sa poată subventiona în cursul icr. nii căldura şi energia casnică. precum. şi „hrana populatiei. pină la 1 Mai 1992, Intre timp, Vor avea loc referendumul p vind Constitutia. alegeri locale, cele par. lamenlare si cele prezidențiale (primul şi. la nevoie. al doilea tur de scrutin).

După 1 mai, urmează potopul „Liberalizarea preţurilor pe care Tihcodor Stolojan a și anunțat-o în raportul făcut Parlamentului presupune măriri de pre. „turi de la 1007, la de zece ori anumite preluri 1.

„_ Lupta politică se va destăşura deci cu această seadentă în perspectivă, Dacă FS.N.-ul şi aliaţii săi cistigă ditetitele lezcri. victoria va fi de scurtă durată. „dar răul pe care l-au făcut țării în ulti- „mii doi ani va persista cîtă vreme vor

În ochii nostri. există. o politică alternativă. dar aceasta nu poate fi pusă în aplicare cu participarea F.S.N.-ului : nici a celor care sunt aliaţi cu cl. Cea mai Eu) dovadă ne-o dă actualul guvern, în mi liberali nu pot să împie- “dice măsurile «haotice. dar servesc de alibi unei politici economice care este total contrarie tradiției acestui partid. în ce privește alegerile, colegiul director F.S.N.. întrunit în 7 noiembrie, si-a stabilit dc. altiel strategia . insusindu. și sloganul de odinioară al: liberalilor “ „Prin noi înşine“. Formula este sonoră “dar n-a avut sens nici în trecut si are cu atit: mai puţin astăzi. Formula poate “măguli sentimente xenofobe. dar este absurdă pe toate planurile : individual. naonal sau european. și în toate domeniile de la cultură. la cconomie sau ecologie. Care tară ar putea să se izoleze în Europa. care dintre noi ar vrea să o facă?! Politica alternativă nu poate fi aplicată cit dacă cistigă. Altfel. -politica actuală va fi continuată fie de coalitia „F.S.N.-isto-Liberală. dacă se va mentine, sau de orice guvern de „uniune, sâlvare

sau renaştere“ pațională care s-ar pulca coastitui în vida autkeialor,

Peniu a vieri jarii o gunsă de a iesi din impasul în cae a auus:o politica ultimilor doi ani, creuem că opozitia trebuie să ienuiiie la aliante care Sani dovedit iluzorii şi versatile Si sa-si restrinsă, numărul ja eiemeuteie sale sizuie cu care să poală duce lupta cleclorăjo pe baza unei politici clare si a unor piincipii cate vor tiiumiă, Votul pobular se cistintă prin increderea alexatorilor. Du prin ma; uevrele partidelor sau ale candidătilur. în acest sens vedem deja cit de mult a tvoiuat în ulumele li luni increderea si scarca de spuii ale celor care la 20 mai 1990 votaseră E-S.N. Suntem convinsi că. independent de rezultatul aleezilor J0cale, legislative sau prezidentiale din viitoarele luni, marea majoritate a alezutorilor vor slirşi prin a respinze poli. tica E-S.N.-uiui, ducă nu în primavară. cel tiziu în înai puţin de doi ati. Scauenta viitoarelor — alegeri nu esie deci importantă decit daca opozitia ciştigă. Dacă insă actuala coaliție sau E.S.N.-ul se mentin la putere, victoria lor va fi oricum de şcu:tă durata Si căderca icvitabita. Politica E.S.N.-ului pu poate reus, !

cumpusă, di si iul Nauoraj 'Pâranese tin si Democrat are deci obicelive cate nu trebuie să se limiteze lu cisiigatca alegerilor din primăvară. ci trebuie să olere de pe ucum o politică alternativa de durată. care să fie viabilă nu numai _entiu alezerile viitoare ci şi pentu perivada ulici ivura.

Prima scade-ița va Ii reiereniuniul privind. Constituţia, În ochii noștri actuala Constituţie trebuie respinsă. pentru două motive : tiebuie desiiiițat Cohsiliul Suprem al Apărării, care este 0 instiluuie ocultă şi antidemocratică, ce u avut deja ua rol nelast la 25 septembrie 1991. si tebuie afirmata apartesiența la ltumănia a populațici teritoriilor roimăneşti de la răsărit de Prut.

Ar fi. în schimb, o greşcală ca orobluma monarhiei sa lie ridicată de ovuzi. ție în cadrul reierendumuiui. Chiar ducă mulţi din membrii opoziuei sunt mona:- hişti, pentru majoritatea populatiei restautăția mosarhivi inseamna tei:.toatcevea la trecut şi nu caiea către viitor. Ar fi dăunător ca opoziţia să apară wm ochii alegătorilor câ reprezentantă a t;ecutului. Respingerta Constitujici nu wseamiiă că republica să lie inlocuită cu monarhia.

Alegerile locale constituie a doua sca-

nță şi nu par favorabile opozitiei in măsura în care aceasta nu a putut pătruiide în sate şi orașe mici. În lapt, situaţia este mai complexă. Dacă opoziţia nu-si are oamenii săi decit în putine cazuri, nimic nu o. împiedică să spriline personalitățile locale destoinice. de preterintă ncuire, dar la nevoie chiar proguvernamentale care sunt cunoscute ca oameni cinstiți şi buni goopodari.

Spre deosebire de partidele” extreme. cenizul, pe care vrind. pevrind îl reprezintă opoziţia, nu arc nevoie de oam-ni de partid. ci de oameni de ispravă în adratnistrațiile locale. Centrul are nevoie. de oameni, nu ncapă:at de partizani. - Sunt toate sansele ca odată alesi, o paite din aceşti oameni să se apropie ulterior de centru cu atit mai mult cu cit, în timn eseul inevitabil al coalitiei [eseniste ii va indepărta chiar și pe cei care fac par-

tă coaliție. La nivel local. candidaţi care să poată ca tiga. campania opoziţiei trebuie dusă în primul rind impotriva coruptiei si abuzurilor coaliției. fesenist Celelalte două scadențe

comune, desemnarea viitorul nistru în primul caz şi a unui comun prezidenţial, în al doilea caz,

Aceste alegeri presupun de asemenea. un proatem de guvernate, Printre puictele acestui program ni 'se pare esential să figureze desfiintarea. nu numai restructurarea, S.R.I.-ului si reducerea bugetului armatei la o treime, Cită vreme nu dispare S.R.I.-ului şi șefii actuali zi armatei nu sunt pensionați. țara nu va avea democrație și opozitia nu va putea guverna. chiar dacă are maioritațea voturilor si a parlamentarilor.

în schimb, formule vagi ca comunismului“ urmat de o condamna morală par fără utilitate dună ce comunismul a fost condamnat de istorie. legile existente permit. oricum. judecarea. și condamnarea . celor care au. săvirsit crime. Cei care se opun iudecătii sunt o parte din cadrele maristraturii care nu au foste nici azi înlăturate din posturi cheie si vor trobui să fie dacă vrom ca legea să triumfe în: România. Părtile cele mai dificile ale prozramului electoral vor fi cea economică şi cea socială. Priorita. tea. revine, intrastrueturilar tării : snitale. scoli. șosele, miiloace de comunicatin. repararea sau . implantarea — canalizărilor urbane și rurale. enorșic. alimentahe ete. Acordări de credite bancare pentru întroprinderi mici si medii în toate sectoarele — aericol. industrial sau tertiar sunt indispensobile.

Pentru asemenea obiective se pot găsi mijloace de finanțare atit externe cit şi interne. atit la particulari cit 4% la stat, atit prin sistarea subventiilor acordate de guvern întreprinderilor poluante . și mari consumatoare de energie si materii

prumuturi interne şi externe. Un asemenea program, axat pe crearea în întreaga țară de” întreprinderi mici si „medii, poate da rezultate cu mult mai

prime. cît și prin lansarea unor mari îm-.

repede. şi durabile decit restructurarea" sau „retehnolozizarea” mărilor intreprin. deri ” urmărită de foşta nomenklatură F.S.N. Conditia reuşitei este însă oprirea inflatiei, cvea ce, la stadiul la care s-a ajuns, nu poate fi realizată decit printr-o reformă monctară cu schimbarea limitată a banilor.

În 11 noiembrie «topul somajului“ ajunsese la 186290 de persoane în plata oficiilor de muncă, plus 59795 de persoane cărora le _ expirase deia aiutorul de somai si încă 19.876 care căutau un loc de muncă. În total : 325961 de someri! În momentul alegerilor vor fi între 7700 000 si 800 000 iar sase luni mai tirziu

dublu. dacă inflaţia şi politica F.S.N.- ului continuă. Politica F.S.N.-ului a eşuat. Opoziția

tiga dacă oferă o speranță. Poate cistiga nuroni printr-o politică sobră. aus teră şi realistă. Demagogia trebuie lăsată coaliției care şi-a dovedit măiestria în promisiuni pe care nu le-a tinut. Oricum. pe acest teren opoziţia nu va reusi să bată coaliția. Ar [i deci o mare arescală să se lase ivpitită de metodele adversarilor sau de o alianță hibridă cu elementele versatile ale actualei coali

Ca să curețe țara de corupția şi abuzurile acumulate în jurul puterii i nu are nevoic de mulţi oameni meni intezri şi hotăriţi. spri vot masiv. Dacă nu-l va dobindi în primăvară. îl va dobindi un an mai Dacă insă opoziţia se compromite făcînd concesii. nu-l va dobindi nici la primăvară. nici mai tirziu.

Timpul lucrează pentru. opoziție dacă aceasta nu face greseli,

AURELIAN CRĂIUŢU

„STAT MODERN, STAT MODEST“

Modul în care Guvernul Stolojan a procedat ta reaiizarea couvertibistatui lim tate a leului a suscitat în presa romă. mească, în putinul răstimp cae a trecut de la anuntarea ei. reacții“ dinire cele mai. diverse. O purte dintre com-ntaioit s-au declarat nelinistili de ceca ce ci au deuumit „confiscarea“ de către stat a resurselor valulare aie ageitilor economici (de stat si privaţi), condamuind această îmiziiune abuzivă a statului în sfera relațiilor economice de piaţă imiziiune în care ei văd un prim pas în reintoarcerea la vechiul „ceuitralism democratic“. şi implicit, u 0 nedemocvalică şi ineficientă politică macroeconomică. - Alţi. publicisti şi specialişti au aprobat felul în care s-a realizat unificarea cursurilor de schimb ale leului, insistind asupra conjuncturi particulare în care ne aflăm si a:ătind c în perioadele de criză acută, intervent:a statului în economie trebuie să crească. pentru a se putea realiza reglarea si corelarea proceselor economice, care alfel s-ar fi făcut haotic şi ar fi putut conduce în final la colapsul întregii economii şi soctetăti.

Unde este însă adevărul ? Poate fi economia noastră condusă doar de o „mind invizibilă“ pură (așa cum credeau. liberaMi secolului 19. pe urmele lui: Adam Smith), sau ezchisiv prin metodele pumnului de Jier? Pusă în termenii acestei alternative transante sau/sau, intrebarea de mai sus își pierde însă sensul : niciu economie “modernă nu mai este condusă astăzi doar de mina invizibilă a pieței, căci fortele libere ale acesteia nu pot asigura armonizarea perfectă a actiunilor şi intereselor agenţilor . individuali cu

optiunile organismului social, luat în an: samblul său. Cele mai uberale economii de astăzi se sprijină-în mod evident pe interventia statului, care însă respectă legile pieței şi mecânismele sale autorealatoaie. Statul şi piata sint prin urmare compatibile, cu precizarea că. esentială este calitalca intervenției statului, care € determinală de instrumentele de gestiune macroeconomică şi a cărei expresie fina1ă este eficienta întregii economii. Această dispută de idei releritoate la oporiuniiaiea si limitele interventiei statului în economie are însă un bOgGL Su: pori teoretic. Opera fundamentală a lui Join biaynard Keynes, 'Leoria generală a foiosirii miinii de lucru, ui dobinzii şi a monedei apărută în 1956, a marcii un moment de referintă în această privin. ță. căci ea demonstrează cu claritate necesitatea interventiei acuive a statului in economie în perioadele de criză (de suprăproductie). prin susținerea. ş încurajarea cererii aiobale (cerere de bunuri de consum dia partea populaţiei şi cerere de bunuri de productie din partea wiveslilo7ilor). Numele lui Keyhes a fost ulterior asocuăt dirijismului economic. în. general, ceea ce a dat naştere în acelasi timp unor conjuzii teoretice care tineau si de 0 insulicientă cunoaştere a operei marelui economist eugiez (acuzat că ar fi un opoment aosolut al liherahsmului). In domeniul teoriei economice pure. specialistii au pus în evidență ezistenta altor citeva fenomene şi limite în functionarea econo. mie: de piaţă care fac absoiut inecesară intervenția statului în dirijarea alocării resurselor rare ale societății. E vorba aici. în primul vind, de existența. <> bunurilor publice (colectie), precum educația pubiică, sănătatea. cultura, apărarea natională,. securitatea socială. justiţia. Este unanim recunoscut faptul că. lăsate absulut libere (necontrolate). fortele si meca. nismeie pietei nu asigură existența şi redistribuirea acestor bunuri colective, fără de care o societate nu ar putea supraviețui. E necesar, deci, ca statul să se preocupe de producerea si de furnizurea lor într-un cadru organizat. În al doilea rind, prezenţa externalităților (cum ar fi poluarea, fenomene şi disfuncționalităţi ce însoțesc în mod normal funcţionarea econoniiei), face din nou necesară intervenția statului În plus, ezistă numeroase situații în care, prin intermediul diferitelor strategii de discriminare (de exemplu, prin practicarca de prețuri diferențiate pentru anumite categorii de consumatori. diferite motivaţi în exprimarea cererii lor pe piată) consumatorului, afectindu-t astlel utili: tatea consumului şi gradul de satistactie. In aceste condiţii, statul este sinaurul capabil să asigure un echilibru _retativ corespunzător între surplusul producătovului şi cel al consumatorului. printr-o mai justă redistribuire în scopul Mazimizării funeţiei bunăstării coiective (welfare function). Nu în ultimul ind, trebuie subliniat faptul că încă la începtutul anilor '50, economistul : american Kenneth Arroiw. laureat al premiului Nobel. a demonstrat matematic faptul că nu se poa te stabili riguros. o functie de preferință colectivă (care să stea ia baza luării deciziilor strategice de. politică economică) prin simpla agregare a preferintelor. în-

dividuale ale membrilor societății. sinaura rațională“ răminind, în aceste impunerea de către o anumită „mnioritate“ (sau de către un anumit

rup conducător) a unui sistem de norme. valori șă priorități care să corespundă preferințelor si opțiunilor unui număr cit mai mare de indivizi.

Se poate vorbi. prin urmare, despre apariția în anti 30-40 a unui adevărat „consens intervenționist“, atit în pianul teoriei economice pure, cit şi în cel al politicii economice. Intervenţia statului era gindită însă, astjel încit să fie în prelungirea mecanismelor economiei de piață. în condițiile ezistenței proprietăţii private şi a libertăţii economice a agentilor. Teovia neo-clasică se referă. prin urmare, la un intervenționism statal adaptat legilor şi mecanismelor specifice economiei. de piaţă liberă, la un. _interventionism care nu presupune o imiztiune absolută şi fără limite a statului în economie (dimpotrivă 1). Ezistă, desigur, intervenţii punctiu le și intervenţii structurale ale statului. între care putem distinge deosebiri. fundamentale din punct de vedere al intensității, duratei și maturii lor. Consensul de cate aminteam anterior se referă. însă, în primul rind, la intervențiile structurale ate statului şi et a apărut în teoria eco-

nomică și în cea politică în anii 30—40, pe. fondul declinului doctrinei liberale. ani în care Keynes se impune în dauna

tui Hayek, liderul necontestat al neolibe_ ralilor. Este perioada în care se afirmă doctrina Statului-Providenţă (a „Statului bunăstării sociale“) la care o contri: buţie importantă în Marea Britanie a avul-o lordul Beveridge, un discipol al lui Keynes. Astăzi asistăm cu toții la prăbuşirea spectaculoasă a fundamentelor acestei |doctrine care a dominat scena euvoneană timp de aproape trei decenii şi care a susținut socia?_democrația. Cu toa-

“je acestea. este importont să înțelegem ce

a făcut posibil apariţia ei. precum si factorii care au. contribuit în cele din urmă la revigorarea ideilor neoliberale, în dauna politicilor bazate pe doctrina Statului-Providenţă.

N. C. MUNTEANU

STOLOJAN

Omul care a îmous rapid. fără prea multă vorbă şi cu n oarecare brutalitate unificarea cursurilor, de, schimb și întroducerea . convertibilităti tate a le ului, cu consecinţe imediate dintre. cele mai” greie pentru cetățeanul de pe stradă — Theodor Stolojan — n-a intrat în gura lumii. Paradoxal, desi scumpirea energici şi a combustibilului a dus Ja e escala. dare a prețuritor care-l seacă la buzunar pe cetățean, Theodor Stolojan nu focal. zează asupra lui criticile si înjurăturile

zii icepindu-ne. iar la in.

u că ar fi găsit el cheia consensului care tintese de vreo doi ani ema-

iei N-a găsit-o pentru că oricum, omul e suficient

dacă nu cu simpatie, cel puţi zervă politicoasă. iar zsomotosul. mism naţionalist-comunist Si-a îngăduii un momient de respiro. Sindicatele s-au mobilizat. cerînd e mai mare și mai eficientă protectie socială, T. Stolojan 2 fost şi criticat cu e electorală, înclusiy, de economisti. altfel convins; de

necesitatea “măsurilor luate, dar “care le-ar fi dorit mai gradate în p. mai putin brutale și mai blinde în aspectele

lor constrinsătoare, Dusmanii cei mai igi ai convertibilităţii limitate, deci şi ai măsurii de. th Stolo Jan. sînt si. îmbogăţiţii revatufiei. însă acestia nu ies în față stau în umbră și caută febril mecanismete si modalitățile să-si vadă mai departe de prosperitatea personală. Omul de pe stradă, cel care plăteste tributul greu a! preţurilor care au luat-o în sus, pare mult mai dispus să-l accente. într-un etan de solidaritate regăsit, repede pierdui, în primele zile ale revoluției. Vox _ povuli nu-l acuză nominal pe Thendor Stolojan de dificultăţile economice si sociale prin care lrecem. Sint pusi în cauză , wăstia“, ea pe vremea „os „ dar mu Theodor Stolojan. Nu-i vorha de resemnare. Cum observă Mircea Targulescia, e aici o dovadă neasteptată că în so tea românească este loc si pentru rațiune şi pentru muderaţie, și pentru adevăr.

In acceptarea și în credibilitatea de care se bucură d-l Theodor Stolojan. un zl psihologie, deloc de nesiliat, îl joacă felul de a fi ai omului, precum si citeva uimitoare desalii biografice. într-o lume în care au ieșit ta iveală atiția oameni

pe căpătuială şi pe îmbogățire, reindu-se ca niște corbi la stirv pe vlşi privieiite — fostei nomenctaturi, Theodor Stotusan e e figură cu totul apar. te. Nu s-a muiat în casă nouă, deși ar fi Putut s-u tacă, cuntinuind să locuiască înter-unul din cartierele „dormitor“ ale Bucureștiului. Cu alte cuvinte, e ca noi toți, trăieste cum im și noi, îşi face cumpărăturile la alimentara din colţ, are aceleași probieme cu căldura și cu întreținerea. mă run. ne stie greutătile, fe trăieste cât îa cot cu noi. Nu-i vorba aici de cultivarea deliberată a unei grădini <u trandafiri coşii şi populisti ca să vedem că omul trăiește ca poporul „cu poporul și peatru popor“. Omul trăta îșa inte de a fi prim-ministru, ceea ce lucru. Asta inspiră incredere. intr-o turme de hămesiţi după putere, care nu pregetă să acuze opoziţia că nu vrea decit puterea, de insi convinși că au născut „cea-mai-dava” reformă din estul uropei (prutucrunismul continu; să ne chinuie). de oameni care nu se clintese decit cu opintelile lui Miron Cosma și compania (nu la mineri mă gîndi lucru straniu, Theodor Stolojan nu vrea puterea. Ei nu încetează să afirme că a primit postul de prim-ministru ca pe o datorie, că misiunea vu va dura decit pină la alegerile viitoare, că pînă atunci va lua cu prioritate toate măsurile, oricît de impopulare, care să împingă înainte reforma, pentru a ușura sarcina guvernului viitor. indiferent de culoarea lui politică. Deloc de neglijat este si angajamentul de a asigura alegeri libere și corecte, de care depind nu doar stabilita= tea politică și economică a ţării, ci şi ereditele, atit de mult asteptate, Și, înte-o lume în care nu există stingă, nu există dreapta. există doar „mai î di Tiicodor Stolojan trebuie arene Dica Vi de altceva. atunci nentru că putini se pot lăuda cu 0 demisie în aceste Vecinusi de fripturism post-revotuționar.

Și încă un detaliu. d-l Theodor Stotojan nu-i un telegenic care să le facă pe fetele de la Apaca să refuze și Kentul și valuta. Apariţiile lui sint aparițiile unui timid, ale unui firav care-și fringe miiile $i aproape că-și cere scuze că se aftă acolo şi că mai trebuie să ne și vorbească. E o apariție în consens cu cenusiul Vie

noastre, și politice și economice, şi sociale. EL'e ca noi toţi, coplesit, în plus, de responsabilităţi. Discursul e monoton, anevoios, tărăgănat. Si nu numai asta îl împiedică să ne spună prostii cu modele aberante, cu miracole care ne stau în faţă sau cu pariuri cîștigate cît ai bate din alme. Omul spune ce gindeste și gind; țe ce spune. El a pus punct demagogi ei trandatirii, — Limbajul lui e limbajul specialistului care stie ce spune, Impune

chiar dacă nu e întotdeauna înțeles, pentru că ne lipsește uu doar cultura pali tică, Ne lipses» și cultura economică, un număr important de termeni ai econoral.

„de piaţă ac sint străini si pe înspăimintă, Situaţia economiei noastre e mai

decit credeam cu to'ii, ne-am tegănat în iluzii, ieșirea din criză va fi îndelungată, dură, iar prețul deosebit de aspru pentru marea masă a papulației. Nimeni n-a îndrăznit ca domnia sa să afirme cu atita cruzime că situatia ecanamiei noastre e „cumnlită“. că sint multe îmtreprinderi cate nu sini derit ordanizaţii de asistență socială și că înemnurile ja muncă. „cultul munci mai ieri, nu Vaiorea. temul pbate valoriza și impune munca. Insă pină vom alunge acolo va fi greu. Dacă ar fi fost Churchill ne-ar fi promis doar „lacrimi si sine“. N-a făcut-o. însă din niesajul lui reiese clar un lucru. Ca să ne fie mai bine trebuie să ne fie mai rău, Românul pare a înțelege și acceptă deocamdată sacrificiile în măsura în care i se spune adevărul. E avantajul cel mai mare al d-lui Stoloian.

Evident, nu lipsese scenariile si scenaristi. E omul lui Iliescu? F omul lui oma ! Se poate. Deși limbajul Jui nu e limbajul lui Iliescu. Nici al tui oman.

în trecutul lui sint și neclarităţi peniru care va fi fără doar si poate atacat. refuzul de a stabili un bitant al p-egec sorului său, pentru că nu asta e misiuunca lui, î fac vulnerabil. Însă, una peste alta, pragmatici d, culoarea pisicii n-are nici o importanță, cîtă vreme prinde șoareci. Tenacitatea tu care isi fixează Şi îsi urmăreste obiectivele pas cu vas. disponibititatea la dialog, chiar si cu oamenii cu care nu e nimic de diatnpat, capacitntea de a-i asculta pe taţi si de a hotări şinzur. ou riscul de a-si atraze (mpopularitatea. o anumită ferita, o febrilitate uscată pe care o pune În discurs, și în acțiune, dovedesc că Theodor Stolojan e omul care ne trebuie Care ne trebuia de vreo dvi ani. E. coniamnat să

reușească. Esecul lui va fi eșecul aestru, al tuturora.

VLADIMIR KRIVY, IVETA RADICOVA şi MIROSLAV KERŞKA

MICA - PRIVATIZARE IN SLOVACIA

Primele licitații pentru micile inteeprin. deri din Slovacia s-au făcut în februarie 1991. S-au oferit firme cu amănuntul si tirme nemanutacturiere. Pină în prezent s-au privatizat toarte puţine fabrici. Firmele licitate au avut vatori intre 4000 şi 21 milioane coroune. în curind vor fi date firme de 100 milioane coroanc. între.

derile pentru licitaţii sint alese de tomisia regională de privatizare, Ea ține seama de sugestiile publicului şi are autoritate decizională. dar lasă in cea mal mare măsură inițiativa acelor înteeprin. deri. Valoarea întreprinderii o stabileste directorul. Nu e de mirare că ceea ce se stabileşte e deseori suspect, cu atiţ mai mult cu cit aproxiinativ o treime din proprictățile licitate au avut o singură ofertă. La nevoie. comisiile de privatizare au cerut valori mai realiste.

Amatorii nu capătă titlu de proprietate pe loc, ci (în anticivarea unor noi legi ale proprietăţii) dreptul de folosință ne timp de doi ani. Situaţia are gezavantaie fun. damentale. „Nu am de gind să cumbăe aer« — e răsounsul cel mai răspindit, Cetătenii sint descurajali și n-au cum să ca. pete mentalitatea unei „clase de mijlocii. Ne îngrijorează faptul că darea în _tolosință produce „sprinteri“ interesati doar de un cistig rapid. și nu alergători de cursă lungă. dispuşi Ia investiții serioase,

Cetătenii cunosc locnl licitaţiilor și ce se licitează. dar wutini particină. de obicei doar anzafaţii întreprivăerilor. citiva ziaristi si o mină de licitanţi. Am constatat că multi divire ei nu sint interesați să intre în ataceri. Se tem să-și asume resnonsabilitatea, și riscurile : se__tem de invidia vecinnlui si de eneenlnti privind sursa veniturilor proprii. Partitinarea Ja licitație, înseamnă diferentierea de mul. îme.

Cei care riscă și se ancajează în lieitaţie nu formează un rup uniform : unii au acces la informatii imonrtante neafiate Ja dispozitia publiculmi larg, Mainritatea însă sinl slab informaţi si nonxverimentati în chestiuni comerciale, Unele comisii de privatizare au comentat acest „analfabetism“ al amatorilor de proprietăti si si-au exprimat înrrijararea nentru succesul viitor al intreprinzătorilor. Lipsa de exnerientă si de cunostințe produce probabil mai multă pazubă economică de-

cit relele intenții. de care cetățenii se fem atit de mult,

Toţi intelectuali

IN MEMORIAM

În fruntea tablei valorilor, la mine este sfintul, nu geniul...

Da, am pasiunea

adevărului unic

adevărați trăiesc

neliniştile metafizice ale lui Cioran,

dar nu au indrăzneala, nu: au forma

explozivă a sincerității lui

Eu fac distincţie intre afectivitate,

raționalitate şi luciditate

Lucizii sint vizionari

Cel mal important personal al licitatiei te vinzătorul care stabileste țonul și riimul procedurii şi licitaţiile depind de stilul său. Unii nu se sfiesc să procedeze cu umor și voiciune, Altii sint durevos de teoeni. Oricare ar fi stilul. toti sint încli muţi să exagereze. Ne-a fost dat să ascul. tâm un discurs despre o proprietate „de mare, importantă economică, culturală. si socială“ care au era decit un snack bar dărăpănat. Vinzătorii de licitaţii îsi deoă. sese si în alte moduri atributiile. Într-un caz. vinzătorul a afirmat îu repetate rinduri că „reprezentanţii de la bancă sint de fată, pregătiți pentru a oferi credite“ — sveciticind si banca. Nu numai că tăcea pe kratis reclamă respectivei bănci

dar nu stia că se află de fată si reprezei tanţii altor bănci. Apoi. discursul vinzătorilor de licitație reflectă atitudinea se. nerală. Unii accentuează beneficiile sociale de pe urma micii privatizări, fără să amintească deloc profitul personal potenţial : se pare că încă ne mai e rusine de ideea cistixului personal.

Concurența deschisă e esențială pentru licitaţiile în mica privatizare — cel putin teoretic. — dar sint semne clare că unii încearcă să o limiteze. Am întiinit de exemplu. un individ. care a încercat să vindă unui concurent retragerea sa din licitaţie, După mai multe licitaţii.“ unii s-au plins că nu s-au oferit dinainte nosibitităţi de înțelesere : „De ce n-ai vorbit cu mine dinainte ? Puteam să ne înțelegem si să nu lăsăm prețul să urce...“ Durind după primele licitații a fost un Vai de așa-numite licitații olandeze. în care mici srupuri de solicitanți s-au înteles în prealabil să nu se concureze între ei. Enidemia de licitaţii araniate e mai putin o boală în sue. cit simotomul unor rmaIadii sociale fundamentale : lipsa de spi. rit întreprinzător. provincialismul. neinerederea în concurență. standardele noastre etice dubioase în afaceri.

Un alt obstacol în concurenta micii pri. vatizări e atitudinea ambivalentă a puterii locale, Într-o serie de cazuri, puterea locală ar prefera să ia întreprinderile în seama sa. n-avind încredere în proprietatea privată. De accea susține şi forma de dare în folosință. (arendă, închiricre) ceea ce dă posibilitatea mentimeri unui control asupra afacerilor particutare. Am intilnit în repetate _rinduri oficiali care se tem de orice schimbare substanţială. Pe lingă teama de schimbări, oficialii. se tem si de problemele bugetului local, apoi, ei caută în permanență avantaje financiare imediate. Nesiguranța în legătură cu viitoarea lege a impozitelor accentuează şi ea lipsa de

Lucizii sint profetici

PETRE ŢUŢEA

iasm a oficialităților în privința micil privatizări.

Situaţia ar fi mai alarmantă dacă mica privatizare ar 1 principala sursă de vemituri a Slovaciei. Tolusi. scopul prinelpai al privatizării mu e crearea unui vemit pentru slat. ci mai degrabă incurajaea individului de a şi asuma riscul şi răspunderea, de a lua decizii Și a acțions. de a se crea o competiţie economică.

Se pare că spiritul întreprinzător pe

î 1 promoveze statul mai ăcini. O cercetare arată că 80%, din cetățenii angajați în intenţionează, să se dedice acestei activităţi doar „cu jumătate de normă“, Multi au hotării să verifice întii situaţia şi apoi să se angajeze serios. Nu e drept totuşi să motivăm atitudinea lor prin ţeama de a se indepărta de căile cunoscute, Forma de folosință şi incertitudinea resimului viitor de taxe. fluctuația intlaiei si dobinzile, ca şi vestiziile planiticării econoruice centrale contribuie toata 1a un înalt grad de incertitudine, deloc favorabilă hotăririi de a-şi asuma riscuri ea întreprinzător.

Cu atiția factori de incertitudine în posibilitatea de intreprindere privată, mulţi au hotărit să se bazeze pe sistemul de asigurări sociale. Cu toate că rețeaua inadecvată de asigurări sociale mă reşte amenințarea unei sărăcii generalizate, disponibilitatea unor. asemenea be meticii poate descuraja schimbările social. economice. În același timp, ne-a surprins în mai multe cazuri atluența relativă a unui oras anume si interesul scăzut faţă de mica privatizare al cetăţenilor lui. N-am merge aşa departe incit să afiemăm că activitatea economică privată e mmai vitală în ariile cu un coeficient înalt de someri, dar avem convingerea că pierderea Slujbei îi face pe unii să-și ri evalueze situaţia şi să treacă Ia o acţiune mai decisă.

în stadiul actual avem puţine lntormaţii despre cum au evoluat firmele după privatizare. Condiţiile economice au devenit un stimul în luarea unor decizii. La o serie de unităţi. noii proprietari au păstrat acelaşi personal. A fost mai încuraiator să întilnim numeroși angajaţi ai micilor întreprinderi privatizate de cu. rînd, puternic motivaţi de sentimentul că au parte de răsplată şi autonomie — într-un fel inexistent pe vremea planificăril centralizate,

(reprodus din

Un captive

Minds,

Traducera de IOANA IERONIM